Category Archives: De miraculis

Din miracolele copilăriei mele (10) – Pătratul perfect

Posted on ianuarie 29, 2010 by

S-au (pe)trecut şaisprezece ani tereştri, de când Ea s-a dus să petreacă… celest. Noi, şaisprezece, continuăm să încâlcim sau să descâlcim tainele pătratului perfect, sumei de cuburi, minunii că existăm. Până se va arăta minunea că suntem. Mai mult ca … Continue reading →

Posted in De miraculis | Tagged , , , , , | 7 comentarii

Otrava mamei şi gustul inimii Lui

Posted on martie 8, 2009 by

Şi copiii pot deveni modele pentru părinţi. Unii copii ajung să guste inima lui Dumnezeu înainte ca părinţii lor să înţeleagă că inima Lui chiar are cel mai bun gust din lume. Aşa i s-a întâmplat mamei mele. L-a întâlnit … Continue reading →

Posted in De miraculis, De probă | Tagged , , , , , | 20 comentarii

Din miracolele copilăriei mele (8) – Cadoul

Posted on februarie 2, 2009 by

Pomenirile, comemorările sunt sărbătoreşti. Aducerile aminte la răstimpuri regulate îşi au relevanţa lor ceremonială. Chiar dacă nu îmbrăcăm haine festive, chiar dacă nu arborăm un zâmbet sau o mină sărbătorească până dincolo de obraji… ori de tâmple, această pomenire a … Continue reading →

Posted in De miraculis, De probă | 18 comentarii

Din miracolele copilăriei mele (7) – Ochiul nevăzut

Posted on iulie 31, 2008 by

Unde mă voi duce departe de ochiul Tău? Dacă mă voi sui în cer, el e acolo, dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-l şi acolo, dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea … Continue reading →

Posted in De miraculis, De probă | Tagged , , , , , | 23 comentarii

Din miracolele copilăriei mele (6) – Percheziţia

Posted on mai 13, 2008 by

Deşi nu-i pot spune azi La Mulţi Ani!, voi scrie spre-aducere-aminte despre Ea. De fapt, pot spune urarea, dar mami are deja toţi anii, trecuţi, prezenţi şi viitori, iar urarea mea nu-i mai este de niciun folos. Ea are eternitatea … Continue reading →

Posted in De miraculis, De probă | Tagged , , , , , , , , | 38 comentarii