lumea adam(a)ică

Avându-i în lista de messenger şi pe unul, şi pe celălalt, m-a amuzat asemănarea prin contrast a status-urilor lor.

Am intervenit în imagine, ca să nu se vadă numele celor neimplicaţi, dar şi pentru a evidenţia ceea ce ar trebui să ne sară în ochi.

Ciudat verb, şi ăsta: a sări, cu perechea lui paronimică: a săra!

Vorbele noastre, zice-se, ar trebui drese cu sare!

Nu să sară!

*

*

Uite şi cum se conjugă (doar câteva forme) a sări şi a săra:

Continue reading Asemănare prin contrast…

Cu psalmii adamaici, buni de psalm(r)odiat, n-am reuşit să ajung la al 7-lea. Am rămas la 6. A fost ciudat, pentru că, deşi mai aveam texte care-ar fi putut îmbraca robă de psalm, niciunul nu mi s-a părut a merita locul 7…

Poate fiindcă sunt al şaptelea copil… Mă gândeam că trebuie ca psalmul “meu” să fie nu ştiu cum. Să fie mai al meu. Cred că va trebui să sar peste 7 şi să merg înainte. Şi când îi va veni rândul aceluia, şi voi şti că el este, să-l sădesc pur şi simplu în şirul lui, unde-i va rămâne locul neocupat…

În schimb, am dat o raită prin(tre) alţi psalmi! Ştiaţi că în via psalmilor poţi mânca atât cât îţi pofteşte inima şi poţi lua cu tine şi acasă?

Continue reading Psalmojurnal…

Cineva îmi spunea zilele trecute că oricum ne-ar sparge oamenii, din noi nu ar trebui să curgă altceva decât iubire. Dacă suntem fiii Dragostei…

Îngăduiţi-vă (acceptaţi-vă) unii pe alţii, şi dacă unul are pricină (dreptatea de partea lui) să se plângă de altul (pentru că a fost lovit, a fost rănit, a fost umilit, a fost nedreptăţit) iertaţi-vă unul pe altul!

Cum v-a iertat Hristos (fără să merităm, când eram vinovaţi, când vrăjmaşul se bucura că ne are la mână) aşa iertaţi-vă şi voi! (Col. 3, 13)

LA MULŢI ANI!

Am căutat în arhiva grupului “Cuvinte la schimb” o urare aniversară pe care i-am făcut-o lui Ionatan în 2004.

Se potriveşte şi-acum… şi mereu:

De mai încape o urare
mai-mai să se-ndouăzecească
florile de ionatan în mai,
pe dinăuntru Tata să te crească
cu duh de-albastru, maci şi demaistai!

După cum spuneam aici, Ionatan Piroşca s-a cocoţat în poezie. Apoi a făcut din ea duminică şi ne invită să servim pe săturate din gustosul Dumnezeu:

E bine când vii Tu

într-o luaţimâncaţi de dimineaţă

ca şi cum ar fi duminică şi chiar e.

Să ne fie de bine!

Iar ţie, Ionatane, să-ţi fie de poezie!

Uite şi un dar muzical! Mai neconvenţional, dar ideea contează:

Avishai Cohen este cântăreţ de jazz, născut în 1970 în Israel, într-o familie cu preocupări muzicale.

A acompaniat artişti precum Alicia Keys, Roy Hargrove, Herbie Hancock, Nnenna Freelon, Claudia Acuña, Paquito D’Rivera. 

Albumul de debut, din 1998, se numeşte “Adama” şi este instrumental.

În cel mai proaspăt album, din 2009, “Aurora”, Avishai Cohen caută noi modalităţi de expresie, folosindu-şi vocea ca vehicul de transmitere a emoţiilor.

Piesa aceasta se numeşte “Adama” şi am primit-o de ziua mea.

Chiar dacă nu pricep versurile, am ascultat-o şi reascultat-o. Mulţumiri adam(a)ice dăruitorului!

Adama este pământul, ţărâna, tina, glodul, lutul, smolniţa, mocioarca, imul, nămala, huma, glia din care a fost modelat întâiul om. 

Adama, materia. Adam, produsul artistic…

Citiţi aici despre speciile întâlnite în mediul educaţional. 

Se prea poate să întâlniţi aceleaşi specii şi în alte medii.

E nevoie de mici ajustări descriptive.

Mai adăugaţi!

Mai nuanţaţi!

Eu zic că lipseşte o specie care să li se potrivească emoţionaţilor.

Şi nişte turturici ar trebui adăugate neapărat.

Turturicile sunt iubăreţe şi nu suportă singurătatea. Se aşază tot timpul lângă cei care trebuie să le acorde necondiţionat atenţia. Pentru ele nu contează nici cine e în faţă, nici ce se întâmplă la tablă ori la catedră.

E şi de zâmbit, şi de meditat!

Pentru că a descifrat rapid şi corect mesajul încriptat despre care puteţi citi aici, Călătorrul primeşte cu dedicaţie acest articol.

Ştim cu toţii zicala:

Călătorului îi şade bine cu drumul.

Urarea mea pentru Călătorrul este să-i şadă bine cu… umblarea pe ape!

Am recitit Tristeţe metafizică, poezia lui Blaga dedicată lui Nichifor Crainic, iar finalul l-am reţinut ca pe o provocare: Continue reading Călătorrului…

Iată la categoria De (la) prieteni o pagină de călătorie pe care mi-a trimis-o o prietenă dragă. Există o mare probabilitate să (vă) recunoaşteţi (în) situaţia de mai jos. Personajele sunt interschimbabile. Suntem mai ocoşi ca alţii, iar lucrurile merg pe dos, că aşa le e… firea.

Pagină de călătorie

Toamna în soarele ritmat prin fereastra de tren e frumoasă. Şi dacă e admirată pe muzică gregoriană, alura e de basm. După Braşov, înălţimile-culoare sunt proaspete. Dacă nu gândeşti drumul din perspectiva destinaţiei, poţi să te simţi o alunecare prin natură.

***

Gara de Nord. Sunt prinsă într-un vârtej de bagaje cu role, care grăbesc oamenii în două direcţii: staţia de metrou sau staţia de taxi. Fiind deja întuneric şi sub apăsarea oboselii drumului, aleg taxiul, evitând cu grijă contactul vizual cu „şoferii-rechini”.

Aleg un Cobălcescu, întreb dacă e disponibil şi mi se răspunde pe un ton obraznic:

Continue reading Te duc unde vrea muşchii mei, bre!…

Aici a avut loc un concurs la care n-am apucat să particip, dar am intrat, nu ştiu cum, între cei premiaţi / răsfăţaţi cu… ciocolată.

Pentru mine, este evidentă legătura dintre ciocolată şi har. Amândouă le-am primit pe nemeritate!

M-am tot gândit dacă scrie în Biblie de ciocolată. Şi am găsit o referinţă: “Când se înmulţesc bunătăţile, se înmulţesc şi cei ce le papă” (Ecles. 5, 11).

Alături de mulţumirile… foarte duuuulci, de încă un lucru vreau să o asigur pe cea care ne-a expediat bunătăţile: că le vom face parte din ele şi altora. Vorba ceea: bis dat qui cito dat.

Diana a ghicit ce reprezenta imaginea aceasta. Drept premiu, această postare îi revine cu dedicaţie.

Iată autoportretul schiţat de Diana în câteva cuvinte:

Pentru iubire trăiesc şi asta mă face să trăiesc cu bucurie. Mai sunt îndrăgostită de flori, mai ales de maci, de culori, de muzică, de căţăratul în copaci, de munţi, de natură, de câmpii întinse, de cer, de lună… de animale, de copii, de oameni buni, de tot ce e frumos pe lumea asta.

În semantica existenţei personale, am ales ca macii să reprezinte iubirea. Aşa că voi aprinde un fel de foc de maci.

Am ales o melodie, un poem şi un verset… Focul mereu între(g)it.

Continue reading Dianei, un fel de foc de maci…

12 b – singurii mei elevi, care mi-au rămas copii de suflet.

la câţiva am fost la nuntă când au decis să facă acest pas important în viaţă.

apoi le-am văzut odraslele.

unii încă nu s-au căsătorit.

ne-am (re)întâlnit după 10 ani. Amintirile au ţâşnit din toate colţurile trecutului în prezentul acoperit cu fulgi de bucurie, realizări, entuziasm şi viaţă nouă.

şi-au amintit că erau copii şi le treceau prin cap năzbâtii de tot felul.

mi-am amintit că abia terminasem facultatea şi mă-ntrebam cum va fi cu o clasă de copii pe mână.

Continue reading special pentru 12 b…