dialogue


.

.

Te iubesc cu o iubire veșnică, de aceea îți păstrez bunătatea Mea (Ier 31, 3)

.

foto

About these ads

About A.Dama

http://adamaica.wordpress.com
This entry was posted in de ochi(t) and tagged . Bookmark the permalink.

11 Responses to dialogue

  1. calyyy says:

    Despre o astfel de iubire, care ne-o poarta Tatal, am scris intr-una din poeziile mele si as vrea sa o postez aici daca nu va suparati… sper sa va placa… (daca mai are cineva poezii personale pe tema aceasta, il rog sa o posteze, sa facem schimb de opinii.)
    IN MAREA DE DURERI

    1.In marea de dureri fiule,
    Am coborat sa-ti vad amarul
    Erai cazut dup-a Mea cale,
    Si nu mai respectai hotarul…

    2.Te avantai pe cai straine,
    Te cufundai in raul pur
    Nu mai recunosteai ce-i bine,
    Cum e sa fii fara cusur…

    3.Sub tropote, dureri amare,
    Se inaltau spre cerul Meu
    Iar tu priveai pierdut in zare,
    O, oare unde-i Dumnezeu?

    4.Eu sunt aici, te-astept copile
    Si bratele Mi le-am deschis
    Dar tu te departezi de Mine,
    De stralucitul Paradis…

    5.In marea de dureri adesea
    Cobor sa-Mi vad poporul Meu;
    Precum in graba trece vremea,
    Te pui sa faci doar ce e rau.

    6.Te-am pus de straja chiar pe ziduri
    Neputincios ai adormit…
    Acuma zaci in grele chinuri,
    Oare de ce M-ai parasit?

    7.N-am fost Acela ce in toate
    Cu mana Mea te-am protejat?
    Bucate binecuvantate,
    Mereu de toate Eu ti-am dat?

    8.Privesti spre cer pierdut, zdrobit,
    Si ochii-n lacrimi te cuprind;
    O, nu stii cat Eu te-am iubit?
    Si-n ochi sclipiri calde se-aprind…

    9.Rauri de lacrime amare,
    Iti curg pe-obraji incet in jos;
    Fiule nu stii cat Ma doare,
    Caci chiar din groapa Eu te-am scos!

    10.Si-acum te caut printre spini,
    Cand bob de grau te-am semanat
    Si ti-am pus sfinte radacini,
    In Raul cel adevarat…

    11.Fost vas de cinste pretuit,
    Cu mana Mea te-am modelat;
    Acum te-ai spart si te-ai ciobit
    Caci de-al Meu glas n-ai ascultat!

    12.Dar fiule cat timp mai ai,
    Intoarce-te caci te astept;
    La Mine-n brate o sa stai,
    Cu capul tau pe al Meu piept…

    AMIN

    • A.Dama says:

      Calyyy, ceea ce ai avea tu nevoie ar fi un atelier de poezie. E drept că n-am inițiat aici – pe blog – un astfel de atelier. Cât privește conținutul poeziei, orice dialog cu Dumnezeu își are partea sa de taină, de intimitate și de frumusețe. Cât privește forma, unii agreează versificația, alții nu neapărat. Însă ar fi bine dacă ai avea prin apropiere oameni cu care să te întâlnești, care să știe de preocuparea ta într-ale scrisului, care să te îndrume, să-ți spună o părere avizată, dacă se poate. Când mai scrii, gândește-te și dacă ceea ce scrii rămâne între tine și El sau ar putea fi publicat într-o carte. E o „constrângere” folositoare.

      • calyyy says:

        Mersi Ada pt parerea ta! Da stiu ca am nevoie si ar fi necesar sa vorbesc cu cineva priceput intr-ale scrisului,si sa stii ca m-am interesat la cativa…am vorbit cu multe
        edituri crestine din orasul meu dar nici una nu mi-a raspuns,nu par interesate probabil…am fost foarte descurajat vazand asta asa ca am cam lasat-o balta…m-am gandit ca ori nu-s ele bune,ori eu nu insist destul…nu stiu ce sa fac,am sute de poezii iar visul meu nu e sa scot profit din ele,nici vorba,ci doar sa fie publicate,sa le vad intr-o carte de poezii,sa citeasca si altii ceea ce mi-a dat El,ca de la Tatal sunt…am vb cu o personalitate mai inalta in societate si m-a indrumat spre bloguri,chiar spre blogul tau si spre altele,nu stiu de ce…am sperat sa ma ajuti sa vad ce pot face cu ele…ar fi pacat sa se adune colbul peste “cutia” mea de poezii si sa fie uitate,sa fie doar o amintire dupa ce ma duc,mai ales ca au asa pret si e talantul care mi l-a incredintat El…dar chiar nu stiu ce sa mai fac…daca sunt pe aici oameni care au un sfat sau o parere,ii rog sa imi scrie…sau sa le las balta?
        Ceea ce scriu nu e doar intre mine si El,simt ca trebuie sa vada si altii ca sunt cu siguranta multi care au trecut prin ce am trecut si eu(de fapt poate majoritatea).
        Prin atelier de poezie te rog sa ma lamuresti ce ai intentionat sa spui?te referi la modelare si impartasire de idei aici pe un blog?stiu ca incap corectari fiindca in fond sunt tanar si nu sunt foarte avansat intr-ale poeziei,poate ma ajuta cineva…
        Si apropo,eu sunt un adept al rimei pure,o ador si nu imi permit greseli,imi place ordinea in poezie .Asa ca mai las una aici,una destul de grea dar frumoasa dupa parerea mea.

        E ultimul ceas…

        1.Ilicitul rumorii acum se dezbraca
        E-apogeu de pacat,contopiri nepermise
        Prin prisma de pofte pe sfinti ii ataca
        Si suflete cad,caci credinta-i saraca
        Se destrama valori, prabusindu-se vise…

        2.Variabile-opinii pe forum, brevete
        Cand e nula acum referinta divina
        Cand schitele mortii se-arata-n concerte
        Totul e destramat si valorile certe
        Se stinge incet a iubirii lumina…

        3.Oare de ce mereu cautam interzisul
        Ce nu pot sa am si ce nu este voie
        Fiindca-odata, demult s-a gustat nepermisul
        Iar acuma alegem mai iute abisul
        Suntem iarasi acum ca pe vremea lui Noe.

        4.Mahrama-atipirii pe fata e pusa
        Iar ochii ni-s grei ca si somnul de moarte
        Pe Terra sunt clipe si vremea e dusa
        E ultimul ceas dintr-o noapte apusa
        Si-n curand s-or decide-a sufletelor soarte.

        5.Se-apropie ceasul sa-nceapa lucrarea
        Si-mi scartaie pixul pe foaie la gandul
        Ca nu-s pregatit si aproape-i venirea
        Candela e goala-mi lipseste lumina
        Sunt departe de El fiindca-am rupt randul.

        6.Sunt demoni la colturi luand chip de om
        Si-ataca pe toti muribunzii gemand
        Se usca-ncet ramuri din al vietii pom
        Credinta se stinge, fecioarele-adorm
        Pe ziduri strajerii-atipesc rand pe rand…

        7.Derivam incomplet entitati in absurd
        Scormonim prin gunoaie si piedici reverse;
        Cum poti sa consideri ca Cerul e surd?
        Si cauti Intangibilul sacru,nu crud
        Prin tabloul uitarii, prin amintiri sterse…

        8.Si ticaie ceasul,se scurg iute ore
        Tot mai putin e din al vietii plenar
        Ma intreb eu credinta mai are valoare?
        Prin corpuri opace si fara culoare
        Acum ca-am atins apogeu milenar…

        9.Tratate-amiabile-n ganduri meschine
        Si dare de vina-amprentate in suflet
        Un veci de dureri si de fapte haine
        Pe neasteptate al mortii sol vine
        Si-s gata, sau totul consider pamflet?

        10.Hai cu totii de astazi cu mine-mpreuna
        Pregatiri si decizii,schimbare in viata
        De vrem sa purtam a biruintei cununa
        Si-ncepe de azi pentru Cer de aduna
        Sa prindem rapirea-n acea dimineata…

        Amin.

        • A.Dama says:

          Calyyy,
          Intr-un fel, inteleg de ce nu ai primit raspuns de la edituri. Poezia nu se vinde azi. A publica poezie e ca si cum ai lucra in pierdere. In alta ordine de idei, iti voi spune cum m-as raporta eu la un volum cu astfel de poezii, daca l-as gasi in librarie. As citi vreo 10 – la nimereala, apoi as trece mai departe. Nu l-as cumpara… Oricum, in stadiul in care sunt poeziile tale, eu zic ca nu sunt publicabile. Ceea ce poti face pentru a misca lucrurile in primul rand este sa te apuci de citit poezie. Ia volumele lui Ioan Alexandru si citeste-le rand pe rand… Citeste si poezie fara rima, ca sa intelegi ca daca exista un continut, un mesaj de transmis, el se poate transmite in diferite moduri. Poezia asta a ta, de exemplu, mi-a evocat o alta poezie, pe care o gasesti aici. Nu inseamna ca ar trebui sa scrii ca altii, este important sa iti formezi propria expresie, insa mai ai de lucrat la ceea ce transmiti si la felul cum transmiti.
          Tu mai ai si alte intrebari, la care nu am raspunsuri. Daca sa lasi balta sau sa continui – asta e o decizie personala, pe care o poti lua in functie de multi factori.

          • calyyy says:

            Mersi pt raspunsul tau sincer si pt parerea pe care ti-ai format-o in urma citirii versurilor…
            Probabil nu ai inteles poezia daca ai putut sa dai un verdict atat de dur,nu cred ca ai citit-o atenta sau nu ai inteles mesajul si nici metaforele(cam ciudate dar interesante).
            Eu intr-adevar sunt foarte ciudat in scrierile mele dar sunt cat se poate de realist,si nu ascund ce se intampla de fapt in lumea credintei,eu nu arat si nu scriu doar despre bunatatea Lui,indurarea Lui,credinciosia Lui,iertarea Lui,etc(desi sunt foarte reale si adevarate si prezente) de exemplu ca si Traian Dorz si multi altii ca el,eu scriu si despre lupta individuala,zbaterile din adancul sufletului unui tanar (si nu doar) credincios care duce lupte,caderi,care are framantari,a carui viata nu e perfecta dar care se vrea pe calea Sa …noi nu avem de luptat cu oamenii ci cu duhurile acestei lumi,e scris foarte clar. Eu despre aceste lupte scriu(adica am scris),si ar fi dureros sa ascund aceasta realitate,cand asa e…Daca voi nu duceti astfel de lupte,ma intreb ce credinta aveti(in fond toti suntem atacati si ispititi de cel rau,dar e esential sa biruim-ce copil al Lui nu trece prin asa ceva? )…despre asta scriu eu…nu te condamn ca nu ma intelegi,te apreciez ca mi-ai dat un verdict direct si nu m-ai luat cu dulcegarii si incurajari,astfel am realizat ca intr-adecar ai si dreptate in mare parte(nu am prea citit alti autori de poezii tocmai din dorinta de a nu ma inspira ci a fi original,sa scriu asa cum simt) si fiind avansata intr-ale scrierii,stii mult mai bine ce se poate infuleca si ce nu…oricum mi-ai influentat decizia si am decis sa le las balta,pentru ca stiu si eu ca azi,poezia nu se mai vinde si mi-au spus multi…am sa le pastrez acolo,si am sa mai recit cate una la Biserica…
            Bine(inteles),eu am si poezii cu si despre iubirea Lui,iertarea Lui,bunatatea Lui,pentru ca sunt prezente in viata mea si le vad zilnic,dar scrierile mele sunt concentrate cum am spus in mod deosebit pe luptele si framantarile si durerea caderii unui suflet car sunt mult mai prezente si mai reale ca niciodata(mai ales in lumea de azi-si lupta care o da cel rau cu alesii Tatalui,azi pe ultima lui suta de metri).
            Daca as ascunde aceste realitati,nu as fi crestin,eu nu musamalizez,nu inchid din ochi aratand doar dragostea Lui cand El e si foc.
            Sigur nu ai inteles ascunsurile versurilor mele sau te-au plictisit…
            Acesta este felul meu de a transmite ce simt si nu pot fi judecat pt asta,daca nu iti place nu inseamna ca nu are calitate,mai ales ca versificatia e cam perfecta…
            Cat despre poeziile fara rima,nefiind adeptul lor,prefer sa nu le citesc.Pentru mine poezia inseamna rima :)
            Bine,oricum destul cu atata scris :) si mersi Ada pentru parerea ta,pt sinceritatea ta si ca m-ai luminat si aratat ce (nu) se citeste.Probabil ca eu am parerile mele formate despre ce scriu si contradictia nu-mi ajuta la nimic.
            Poate ai un link sa imi arati ce inseamna pentru tine o poezie adevarata si care iti place (fie zemoasa sau (dulce)ga(roasa) ) :)

  2. liviuspuraci says:

    Ma gandesc ce inteligent a facut Tatal toate lucrurile, altfel chiar si… dialogul ar fi prea lung, ar obosi prin exersarea lui, dar asa, 70, ori pentru cei mai tari 80, si foarte putini peste, conversatiile noastre care sunt neplacute de atatea ori, sunt intrerupte de Moderator, altfel…

    • A.Dama says:

      E interesant, Livius, și astfel văzut dialogul… Fiindcă ori urmează un dialog de glorificare, ori unul al plânsului interminabil.

      Poate mă așteptam să ne gândim la niște replici între cele două fete. De exemplu:
      - Vino, voi dansa numai pentru tine!
      - Ce mă împiedică să fiu în inima mea balerină?

  3. Livius says:

    “Comoara aceasta o purtam in niste vase de lut, pentru ca aceasta putere nemaipomenita sa fie de la Dumnezeu si nu de la noi.” 2 Cor. 4:7
    “…in neputinta trupului v-am propovaduit Evanghelia pentru intaia data. Si, n-ati aratat nici dispret, nici dezgust fata de ceea ce era o ispita pentru voi in trupul meu; dimpotriva, m-ati primit ca pe un inger al lui Dumnezeu, ca pe insusi Hristos Isus. Galateni 4:13-14.

    Am mai putea, oare, adauga ceva?

    • A.Dama says:

      E mare lucru, Livius, să ni se spună că suntem iubiți cu o iubire veșnică, indiferent de ceea ce ne izbește de multe ori privirile.
      Ce să adăugăm? Să ne cerem iertare pentru orice apucătură de a vedea altfel decât El…

  4. Alex says:

    Ce poate fi mai minunat decât Iubirea cea veşnică a lui Dumnezeu?

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s