ca și cum te-ai apropia de un pom cu ramuri multe.
la înălțimea capului, foarte aproape de ochi, se zăresc niște muguri roșii, pe o creangă înclinată spre cărare.
te-apropii curios și încrezător.
dar nu sunt muguri, sunt doar câteva rujuri aranjate cu dibăcie printre frunze.
Doamne, oare ce află călătorii în pomul care suntem?
artificii, nu roade?
prin artiificii de calcul, căutăm toţi în ceilalţi roade folositoare; că dând zoom dăm de înşurubări cu conţinut alunecos, asta-i riscul aprecierii de la distanţă; cam asta…
Almanahe,
Bun, foarte bun!
Dar oare ne căutăm și pe noi înșine dacă am dat (și ce fel de) roadă?
ei, când cătăm în noi e altă vorbă, e altul elanul…mai întâi ne prefacem în fân, şi-apoi ne punem pe cautat acul sau a cu l…:)
almanahe, aha! ahe! e la nul. (de mine vorbesc.)
mă prefac în fan. al mana (hei)!
Daca roadele nu-s legate de crenguta …nu se hranesc din seva pomului, prin radacinile ei… sint tot la fel de frumoase ca si globurile pe pomul de Craciun… frumoase la privit, dar fara nici o alta intrebuintare… Poti sa mori de inanitie linga fructele astea…
Rodica dragă,
Reușită completare a imaginii! Vezi, așa se reface un puzzle! Chiar așternând piesele la locul exact de la mari depărtări.