când îi pui să predea gramatică pe cei ce n-au învățat încă alfabetul
când îndeși în gura unui mort hrană tare, în loc să-l aduci mai întâi la viață
când îi pretinzi unui bebeluș care abia se târăște în patru labe să tragă după el și un sac de cartofi
când continui să îi hrănești pe cei maturi numai cu lapte, fiindcă nu te-ai prins de creșterea lor
când copiii de grădiniță trebuie să le poarte de grijă de la a la z bebelușilor abandonați de părinți
când unii se cred buni la toate: profu de chimie intră să predea franceză, iar profu de sport matematica
Dupa “Anapoda 1″ ti-am cerut sa faci ceva ca ne-ai incurcat rau de tot. Fata ascultatoare, ne-ai mai trimis “Anapoda 2″, iar acum ce sa mai zicem? Inghitim in sec, pentru ca in spatele acestor articole se ascunde o mare framantare pe care nu o pot prinde. Sa fie oare din cauze pur romanesti, demonstratii stradale, guverne cazute, altele puse in loc, iarna de nu s-a mai vazut, lipsuri, sau framantarea ta are o cauza mult mai adanca, lucrurile “spirituale” nu se desfasoara dupa o cale normala, madularele din Trup facand revolutie? Ce sa intelegem? Incotro sa ne directionam comentariile? Daca nu faci ceva, pierim cu totii, sau vorbim cu mainile si mai stiu eu ce lucruri nastrusnice ne mai trec prin minte. Mai ales acum dupa ce ne-ai dat ideea. Asteptam!!!
Dragă Livius, aveai niscaiva hints în etichete, respectiv categoriile de după postare. Alesesem eticheta „trupul care se închipuie Trup” și categoria „de cină și de taină”.
La această categorie, includ anumite lucruri pe care le înțeleg altfel… decât rațional, chiar dacă unele pot fi aproximate și prin rațiune. Doar aproximate, fiindcă schimbarea nu se-ntâmplă fără factorul „taină”.
De fapt, aceste imagini sugestive ale unor disfuncționalități ce se pot observa – fără generalizări – în trupul care se închipuie Trup mi-au întristat duhul. Și dacă nu am găsit stilistica potrivită pentru a le transmite, mă rog ca El să suplinească minusurile și să lucreze potrivit voii Lui în inimile celor ce citesc aceste rânduri.
Ar fi important de precizat că nu sunt articole „de arătat cu degetul”, pentru că nu sunt „eu” de-o parte, „ei” de alta. E vorba despre „noi”, cei care ne recunoaștem făptași ai acestor lucruri anapoda.
Eu, de exemplu, mă rog pentru înțelepciunea de a nu pune greutăți în cârca pruncilor și de a nu intra să predau matematici, când specializarea mea e alta.
Mă tot întreb dacă nu cumva a mai rămas ceva care să nu fie anapoda în această lume a noastră.
Trăim tot mai anapoda!
O zi bună, ADama şi cât mai….ne-anapoda!
Alex, poate că la tine intră lucrurile într-o ordine! Hai să mulțumim pentru puținul-mult pe care ni l-a hărăzit!
ANAPODA ………………ADOPANA
Citind ce ați scris aici… mi-am imaginat că ADAMA poate fi AMADA (in span. “cea iubita”)…
Mulțumesc, Oana!
Cineva acolo sus mă iubește negreșit.
Dar în felul ăsta sunt iubiți cei mai mulți. Și tu…
Despre asta trebuie să le spun cititorilor mei, nu-i așa?
S-aduc o pană, Mitică?
Să scriem povești nemuritoare?
E lumea lui Hieronymus Bosch…
Răsvane, m-a provocat răspunsul tău. La argumente și contraargumente.
Ai și tu nițică dreptate. (Și Caragiale, dacă-i până-acolo.)
Dar e un soi de vizionarism la Hieronymus Bosch. Văzusem tripticul de la Museo del Prado. Mi s-a părut enervant de dens și uriaș. (Cum altfel ar fi putut fi Grădina desfătărilor?)
E și aici un fel de-a vedea și de-a lua atitudine… nu chiar atât de anapoda, n’est-ce pas?
Merci. Beau. Fără lovitură.
@,,S-aduc o pană, ”
Foarte interesanta traducerea facuta de tine a ,,oglinditului” ANAPODA…
anapoda poate fi, deci, ca cei care n-au nimic [sanatos] de comunicat sa scrie si la fel de anapoda este ca aceia care au ceva de comunicat sa n-o faca…
Ei da, Mitică! Adică să scrii, că ai ce comunica!