adună-mă din risipire și dă-mi iarăși tot atâtea mărgăritare ca la-nceput!
oare mi-ai face acest hatâr: mi-ai da înapoi mărgăritarele,
să le împart numai unde e nevoie?
.
.
de (re)ţinut minte
Exceptând articolele care au precizată o altă sursă, conţinutul articolelor de pe acest blog nu poate fi reprodus fără acordul meu. Vezi pagina De contactat!-
de (a)mestecat
Daca o femeie cinstita este mai de pret ca margaritarele, iar margaritarele sint rare si nu se gasesc foarte usor, atunci o femeie cinstita se gaseste mai greu… dar totusi sint locuri unde margaritarele se gasesc mai usor. Cred ca si o femeie cinstita se poate gasi intr-un loc special… trebuie cautat locul… avem nevoie de harta si informatii (Biblia). Este o diferenta intre margaritar si femeia cinstita si aceasta in avantajul femeii. O femeie poate deveni cinstita, trebuie doar vointa.
Dumnezeu sa ne ajute!
Sora Lidie, noi barbatii stim mai bine cauta margaritare, cel putin de doua feluri, si unde mai pui ca le stim si pretui (cel putin unii dintre noi), dar cred ca la capitolul masurarii pretului, voi sunteti mai exacte.
Imi vine un gand acum, stiti voi cand dintr-un loc tot picura jos, la un moment dat se fac niste formatiuni, de cei mai multi le spun margaritare, dar eu nu despre alea vorbesc.
DA, sora draga, stim pretui margaritarele, si ne bucuram ca Dumnezeu ne-a creat sansa sa le gasim, deci exista, dar stii ceva, totusi nu sunt multi din cei ce transpira sa gaseasca adevaratele giuvaieruri. Sa fiti voi fericite ca puteti oferi valoare celor ce o cauta.
Sa stiti ca sint foarte multe margaritare false… este foarte usor ca cineva sa se insele.
La vedere seamana perfect, doar Unul singur poate sa le deosebeasca, caci El este mesterul.
Lidie L,
Cântăresc că e bine ce-ai zis. Cu condiția ca cine te citește să știe că te-ai referit la modele de femei pe care le poate găsi pe paginile Bibliei.
Sper să nu le treacă unora prin cap să deschidă Biblia la întâmplare, să dea peste povestea Esterei, iar apoi să-și caute în biserică sau în oraș, pe net sau în vilegiatură, o fată pe care să o cheme Estera.
Glumesc.
Să ne-ajute să se scrie istorii frumoase despre noi! Mai ales în cer!…
Si-n blogging se pot risipi margaritare!?
E o întrebare pertinentă, Dem, chiar dacă cei mai mulți ar răspunde dintr-o suflare: da!
Pe blog, nu ai cum să verifici la cine a ajuns mărgăritarul. Și nici întinderea în timp a utilității și eficienței hranei împărțite…
Ce ne rămâne? Să lucrăm cu credincioșie, ca unii care știm că vom da socoteală de fiecare cuvânt.
Mă gândeam, totuși, și în termeni de „a doua șansă”. Dacă ne-ar mai acorda-o Tata!…
Pingback: Când moare un blogger | Dem Covaci