acum vedem ca într-o oglindă

Posted on septembrie 18, 2010 by

cel mai iubit dintre pământeni

sunt eu

fiindcă

cel mai iubit dintre pământeni

ești tu

*

About A.Dama

http://adamaica.wordpress.com
This entry was posted in De viaţă and tagged . Bookmark the permalink.

8 Responses to acum vedem ca într-o oglindă

  1. Florin Iepan says:
    septembrie 18, 2010 la 10:12 am

    Frumos spus…

    ps. “privit de foarte departe părea o stâncă, dar apropiindu-mă mai tare mi se păru a fi un animal.. după ce m-am apropiat mai mult am văzut că era de fapt un om, iar când am ajuns lângă el am văzut că era, de fapt, fratele meu”

    Răspunde
    • A.Dama says:
      septembrie 18, 2010 la 10:17 am

      Oh, Florinel! Ce mai știi tu sinonimele! :)
      Mulțumiri.

      Răspunde
  2. corneliurotar says:
    septembrie 19, 2010 la 12:05 am

    O piesă muzicală mult prea agresivă pentru gusturile mele…

    Răspunde
    • A.Dama says:
      septembrie 19, 2010 la 11:27 pm

      Corneliu,
      Aici conta sensul pe care l-am urmărit.
      Eu n-am ce face dacă lumea nu se prinde.
      Evanghelicii, în general, se consideră „frumoși”. „Bestiile” sunt inevitabil și consecvent ceilalți…
      Și totuși, suntem „cei mai iubiți”… dacă nu ascultăm minciuna tatălui minciunii.
      Frumoasa se uită în oglindă și se vede bestie… Think about it!
      Poate va deveni suportabilă și agresivitatea piesei. Că aceste realități ne liniștesc numai după ce ne agresează…

      Răspunde
  3. CalinH says:
    septembrie 20, 2010 la 12:05 pm

    E fain.

    Răspunde
  4. cella says:
    septembrie 21, 2010 la 6:21 am

    Urmarind clipul, mi-am adus aminte ca acum cativa ani, la Sarbatorile Iasiului, printre vanzatorii de ceramica venisera si unii cu vase ce semanau cu vesela din clipul de mai sus.
    Un coleg ma intreaba ce am vazut frumos si am incercat sa ii explic de vasele astea ca seamana cu cele din Frumoasa si Bestia, vasele acelea care alearga pe scari si canta, si danseaza. M-a intrebat daca mi le-am luat si i-am spus ca nu, pentru ca erau foarte scumpe. Nu isi aducea aminte sa fi vazut asa ceva in Frumoasa si Bestia, insa m-a rugat merg cu el ca sa il ajut sa isi cumpere ceva. Nu era roman si urma sa “tratez” eu pentru el cu vanzatorii.
    M-am dus, ca sa nu il pacaleasca comerciantii nostri. M-a intrebat pe unde era standul cu “vasele mele” si am ajuns la el, unde incepe sa le studieze, sa intrebe de pret, mai vede unul mai comic si intreaba cat ar costa … trebuia sa traduc targuiala lor, si omul cumpara doua din ele.
    Plecam de acolo si… imi spune: “Vasele astea sunt pentru tine. Nu iti poti inchipui cum iti sclipeau ochii cand povesteai de ele si ai fi fost in stare sa dansezi ca vasele din desenele animate in timp ce imi explicai cum arata… erai atat de incantata de ele, ca m-am tot gandit cum sa fac sa ti le iau, insa trebuia sa gasesc un motiv credibil ca sa mergi cu mine sa le gasesc si sa ti le iau.”

    Răspunde
  5. A.Dama says:
    septembrie 21, 2010 la 10:53 pm

    Călin, ;)

    Răspunde
  6. A.Dama says:
    septembrie 21, 2010 la 10:53 pm

    Cella,
    Foarte frumoasă povestea ta! I-am intuit sfârșitul, dar tot mi-a plăcut. Ar trebui să o faci postare independentă. ;)

    Răspunde

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

Gravatar
WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. ( Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. ( Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. ( Log Out / Schimbă )

Anulează

Connecting to %s