Cum e corect (8) – acela, aceea, aceeaşi, aceiaşi, aceleiaşi…


Deşi e 1 Aprilie, despre care am scris aici, şi e Joia Mare, despre care… n-am scris încă, am pregătit câteva exemple cu aceste adjective şi pronume, pe care le găsesc tot mai des scrise greşit şi pe site-uri deştepte, unde nu te aştepţi…

La formele adjectivelor şi pronumelor demonstrative de depărtare şi de identitate se greşeşte mai mult decât la cele de apropiere. De aceea am luat, mai întâi, câteva exemple cu aceste forme.

Paradigma cu formele cel(a), cea(ceea), cei(a), cele(a), celui(a), celei(a), celor(a), celălalt, cealaltă, ceilalţi, celelalte, celorlalţi, celorlalte… o las pe altă dată.

Mai puţină teorie, mai multe exemple:

masc. sg. (N-Ac) acel bărbat / acela (ăla)

masc.sg. (G-D) acelui bărbat / aceluia (ăluia)

fem. sg. (N-Ac) acea tânără / aceea (aia)

fem.sg. (G-D) acelei tinere / aceleia (ăleia)

masc.pl. (N-Ac) acei bărbaţi / aceia (ăia)

masc.pl. (G-D) acelor bărbaţi / acelora (ălora)

fem.pl. (N-Ac) acele tinere / acelea (alea)

(G-D) acelor tinere / acelora (ălora)

Dacă adjectivul stă după substantiv, formele adjectivale şi pronominale coincid: în acea zi / în ziua aceea; pe acei indivizi / pe indivizii aceia

Să vedem ce se întâmplă când punem -şi (nu ş), la adjectivele şi pronumele demonstrative de identitate:

masc.sg. (N-Ac) acelaşi bărbat / acelaşi

masc.sg. (G-D) aceluiaşi bărbat / aceluiaşi

fem.sg. (N-Ac) aceeaşi tânără / aceeaşi

fem.sg. (G-D) aceleiaşi tinere/ aceleiaşi

masc.pl. (N-Ac) aceiaşi bărbaţi / aceiaşi

masc.pl. (G-D) aceloraşi bărbaţi / aceloraşi

fem.pl. (N-Ac) aceleaşi tinere / aceleaşi

fem.pl. (G-D) aceloraşi tinere / aceloraşi

Iată şi câteva construcţii:

Pe acel bătrân, l-am zărit în acea zi de mai multe ori. În ziua aceea, în decursul aceleiaşi ore, i-am întâlnit pe aceiaşi ziarişti, în faţa aceloraşi tarabe.

L-am întâlnit pe acelaşi reporter de trei ori la aceeaşi festivitate.

Aceiaşi miniştri participă în aceleaşi zile la dezbateri.

I-am dat declaraţia aceluiaşi poliţist de cel puţin două ori în cursul acelei după-amieze.

Le-au înmânat aceloraşi studenţi premiile.

Pe acelaşi l-am vrut.

M-am uitat  bine, era aceeaşi.

Aceia care au păţit-o o dată nu mai au curajul.

Aceiaşi dau răspunsul corect. Acelea sunt greşite.

Sunt aceleaşi de data trecută.

E cartea aceluiaşi. E caietul aceleiaşi. E opera aceloraşi.

About these ads

About A.Dama

http://adamaica.wordpress.com
This entry was posted in (De)scris corect and tagged , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

11 Responses to Cum e corect (8) – acela, aceea, aceeaşi, aceiaşi, aceleiaşi…

  1. Pingback: Ce simt eu acum ? | Raza mea de soare

  2. Bibliotecaru says:

    Charles-Pierre Baudelaire

    Mi-e scumpă amintirea acelui ev — şi-l sui! —
    Cînd Phoebus, zeul soare, mai aurea statui.
    Atunci, fără de grijă, In toată-a lor minune,
    Bărbatul şi femeia iubeau fără-a supune,
    Indrăgostit şi cerul, şi-i săruta din slavă
    Iar stirpea creştea falnic, nu se ştia bolnavă.
    Sublimă în rodire, Cybela, ca o vară,
    Ai Terrei fii, mulţime, nu-i socotea povară,
    Şi admirind lupoaica şi dăruirea sa,
    La ţaţele-i preapline natura invita.
    Sta omul in puterea deplinei tinereţi,
    Stăpîn pe viaţa-i toată, pe-acele frumuseţi
    De roade parguite, la trup catifelate,
    Cu carnea de lumină, voindu-se muşcate.
    Acum Poetul nostru visează fără rost
    Cea tainică grandoare; prin locuri unde-a fost
    Doar goliciunea-şi plimbă, de suflet, omenirea;
    El simte-un val de scarbă întunecandu-i firea
    Văzand tabloul simplu şi fără de scăpare
    De starpituri cătandu-şi veşmintele sumare!
    Ciudate busturi! bune să sprijine vreo mască
    Şi hade trupuri, strambe, cu carnea moartă, flască,
    Pe care zeul vremii, Utilul, implacabil,
    De prunci i-a strans in scutec de-aramă prea-durabil!
    Femei cu chipuri stinse, ca falsele odoare,
    Muncite şi hrănite de vicii, şi fecioare
    Păstrand in plasmă morbidul păcatului matern
    Si al fecundităţii distrugător infern!
    Şi noi, corupte neamuri, avem — nu neagă nime’—
    Însemne neştiute acelor din vechime:
    Obraji mancaţi de cancer — amorurilor fiu —
    Şi chipuri leşinate, cu farmecul pustiu;
    Dar toate-acestea, însă, de muze plăsmuite!
    Nu pot opri vreodată ca rasele-ostenite
    S-aducă tinereţii un imn de preamărire
    — Preasfinta tinereţe cu fruntea de uimire,
    Cu ochi de limpezime, ca un izvor sclipind,
    La toţi, la fiecare speranţe dăruind,
    Ca florile, ca zarea, ca păsările-albastre:
    Miresmele şi dorul, şi-ndemnul către astre!

    Traducere Radu Carneci, editura hyperion, 1991

  3. A.Dama says:

    Bibliotecarule,
    E frumoasă traducerea lui Radu Cârneci!
    Poate îmi traduci şi mie legătura dintre aceiaşi poeţi şi aceeaşi adamă ţesând virtual reguli gramaticale. :P

  4. Pingback: Mica publicitate (43) Boala ghearelor de pisică « Vindecătoru

  5. Dr'Faustus says:

    A.Dama,
    Cred ca legatura dintre poezia tradusa si subiectul tratat sta in versul “Însemne neştiute acelor din vechime”. Probabil, Bibliotecaru a vrut sa semnaleze faptul ca poeţii pot modela uneori cuvintele ca sa iasa ritmul, rima etc, dar fara a greşi. Si astfel, odata folosite acele forme, ele devin variante ale celor de bază (acelor-varianta pentru acelora).
    Eminescu cred ca reprezinta cel mai prodigios “generator” de cuvinte noi, variante ale unor cuvinte-titlu, şi, totodata, unul dintre cei care au contribuit in acest fel la formarea limbii romane moderne (Putem luam ca exemplu unul dintre cele mai cunoscute versuri ale lui Eminescu: Toate-s vechi si nouă-s toate. Unde “nouă” reprezinta un cuvant inventat, o forma de adjectiv la plural inventata – in loc de “noi”). S-ar putea face o rubrica cu asemenea cuvinte din toata literatura romana.

    Totusi, cred ca pentru aceasta legatura “presupusa” e nevoie si de confirmarea Bibliotecarului. Oricum ar fi, ii multumesc si eu pt traducerea magistrala.

    • A.Dama says:

      Dr’ Faustus,
      Impresionantă grija ta pentru dialoguri lăsate în suspans!
      Dacă Bibliotecaru a pus o poezie aici, grija mea n-a fost să caut demonstrativele din ea. Îmi pare rău, dar altfel reacționez eu la versuri! :)
      Sigur că „acelor” nu l-am trecut în paradigmă… Totuși, în acest caz, mai bine îmi dădea un exemplu de folosire a lui în proză, că dacă e în poezie, e prea simplu să fie forțată forma datorită ritmului și rimei.

  6. Bibliotecaru says:

    :)
    “Însemne neştiute acelor din vechime”
    Despre asta vorbesc tot timpul, dar nu sunt înţeles… Uneori este ascuns câte ceva în înţelesul textului. Unii semnalează greşeală şi trec mai departe, alţii caută înţelesul, îl găsesc şi trec mai departe. S-ar putea dezvălui ce înseamnă acele “Însemne”. :D

    La fel şi în cazul “se merită”. “Merită” şi “se merită” sunt două lucruri cu sens diferit. “Mă risc” este şi mai puternic personalizat. Hipercorectitudinea exclude faptul că se obţine un cu totul alt înţeles prin alăturarea de cuvinte.

    M-am chinuit să reformulez “Se merită să mă risc cu acest pas” şi nu am reuşit să o fac astfel încât să transmit acelaşi lucru.

    Nu zic mai multe… şi aşa am spus destul.

    • A.Dama says:

      Dragă Bibliotecarule,
      Hai să stabilim ceva! Când discutăm gramatică, fii explicit! Nu presupune că eu aș ghici dintr-o poezie de zeci de versuri, la ce anume ai făcut tu referire, fiindcă tot „neînțeles” vei rămâne. Fiecare citește un text cu sensibilitatea lui și cu un orizont de întâmpinare pe care și l-a format din diverse lecturi.
      Pentru „se merită” și „mă risc”, același lucru! Eu ți-am răspuns aici.Eu zic că la gramatică trebuie să spunem exact ce și cum, altfel facem tot poezie.
      „Mă risc” seamănă și cu „mă bag” (într-o afacere).

  7. Bibliotecaru says:

    J’aime le souvenir de ces époques nues,
    Dont Phoebus se plaisait à dorer les statues.
    Alors l’homme et la femme en leur agilité
    Jouissaient sans mensonge et sans anxiété,
    Et, le ciel amoureux leur caressant l’échine,
    Exerçaient la santé de leur noble machine.
    Cybèle alors, fertile en produits généreux,
    Ne trouvait point ses fils un poids trop onéreux,
    Mais, louve au cœur gonflé de tendresses communes
    Abreuvait l’univers à ses tétines brunes.
    L’homme, élégant, robuste et fort, avait le droit
    D’être fier des beautés qui le nommaient leur roi;
    Fruits purs de tout outrage et vierges de gerçures,
    Dont la chair lisse et ferme appelait les morsures!
    Le Poète aujourd’hui, quand il veut concevoir
    Ces natives grandeurs, aux lieux où se font voir
    La nudité de l’homme et celle de la femme,
    Sent un froid ténébreux envelopper son âme
    Devant ce noir tableau plein d’épouvantement.
    O monstruosités pleurant leur vêtement!
    O ridicules troncs! torses dignes des masques!
    O pauvres corps tordus, maigres, ventrus ou flasques,
    Que le dieu de l’Utile, implacable et serein,
    Enfants, emmaillota dans ses langes d’airain!
    Et vous, femmes, hélas! pâles comme des cierges,
    Que ronge et que nourrit la débauche, et vous, vierges,
    Du vice maternel traînant l’hérédité
    Et toutes les hideurs de la fécondité!

    Nous avons, il est vrai, nations corrompues,
    Aux peuples anciens des beautés inconnues:
    Des visages rongés par les chancres du cœur,
    Et comme qui dirait des beautés de langueur;
    Mais ces inventions de nos muses tardives
    N’empêcheront jamais les races maladives
    De rendre à la jeunesse un hommage profond,
    – A la sainte jeunesse, à l’air simple, au doux front,
    A l’œil limpide et clair ainsi qu’une eau courante,
    Et qui va répandant sur tout, insouciante
    Comme l’azur du ciel, les oiseaux et les fleurs,
    Ses parfums, ses chansons et ses douces chaleurs!
    (SPLEEN ET IDEAL, V)

  8. Bibliotecaru says:

    @ A.Dama
    Tocmai că nu.

    “Mă risc” înseamnă o evaluare a riscului presupunând un câştig sau o pierdere în ambele variante a alternativei. “Risc” înseamnă conştientizarea părţii negative fără a o lua însă ca sigură, “mă risc” înseamnă deja un calcul exact al riscului, partea negativă devine sigură.

    “Risc să devin ridicol” este ceva care se poate întâmpla, dar care nu este probabil să se întâmple.
    “Mă risc să devin ridicol” înseamnă că ştiu că pot fi ridicol dar scopul benefic al acţiunii este mai important decât faptul că voi fi ridicol.

    Eu asta speram să sesizaţi, de aceea am insistat, faptul că aceste forme incorecte înseamnă altceva, şi aş vrea să subliniez că, după părerea mea, reprezintă ceva cu totul nou şi exact formulat, poate provoca primirea lor în dicţionar.

    • A.Dama says:

      În sfârșit, Bibliotecarule, ai spus lucrurilor pe nume!
      Sunt de acord cu „traducerea” ta.
      Dar oare DOOM 3 va ține cont de mofturile și înțelegerile noastre? :)
      Binecuvântări!

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s