Comentarii pentru: 1% ştiinţă, 99% credinţă şi sintaxa copilăriei

de: Copii cuminti « Călin Hera. PA-uri şi mirări

Copii cuminti « Călin Hera. PA-uri şi mirări — Sun, 29 Nov 2009 12:29:16 +0000

[...] Continuarea, aici [...]

de: Pre păsărească: mierla, cinteza şi pasărea liră « lumea adam(a)ică

Pre păsărească: mierla, cinteza şi pasărea liră « lumea adam(a)ică — Tue, 28 Jul 2009 06:56:02 +0000

[...] iulie 28, 2009 Ziceam că am să tac… până la vorbirea în limbi. Am vorbit în limba copiilor, iar acum las păsările să vorbească pre limba [...]

de: A.Dama

A.Dama — Sat, 18 Jul 2009 19:59:39 +0000

Da, chiar aşa, Alex! Noroc c-ai mai apucat să scrii. Dar cum putea oare insecta aceea pitică să îngurgiteze ditamai copilul? Poate numai după reţeta Micului Prinţ: ca un elefant într-un şarpe.

de: Alex

Alex — Thu, 16 Jul 2009 16:12:33 +0000

Uite că m-ai făcut să mă gândesc… Nu-mi amintesc prea multe… Bunicii mei, Domnul să-i odihnească, îmi tot povesteau “minuni” de-ale mele. Eram primul lor nepot… aşa că eram o adevărată “vedetă”.
Îmi amintesc cu haz de o întâmplare de pe la 3-4 ani. Bineînţeles, povestită de cei dragi! Aveam pe cap o căciuliţă verde cu flori viu colorate. Şi-acum mi-o amintesc. Am purtat-o mereu cu plăcere. Fugeam prin curte, bucuros de această libertate de mişcare pe care nimeni nu mi-o îngrădea. Atras de culorile căciuliţei, un fluture mare, colorat, mi-a tot dat târcoale şi, în cele din urmă, oricât m-am ferit de el, mi s-a aşezat pe cap. Atunci am început să răcnesc speriat: “Aoleu! Mă mănâncă bâzdâgania!” Spre hazul tuturor celor de faţă. Noroc că “bâzdâgania” nu m-a mâncat şi acum am apucat să vă scriu aici!

de: A.Dama

A.Dama — Wed, 15 Jul 2009 20:14:47 +0000

Mau, aici era de zâmbit, nu mai era nimic de lăcrimat!… Să ştii că ne-am uitat cu gemenii pe poze şi te recunosc, şi îţi spun corect numele, vorba ta! Iar cât despre schimbarea locului, tot El ştie mai bine unde ne e locul. Să stăm doar unde ne vrea!

Cu dor.

de: A.Dama

A.Dama — Wed, 15 Jul 2009 19:48:31 +0000

Alex, tu ţii minte vreo “minunăţie” spusă de tine?

Eu îmi amintesc doar din şcoala generală o istorioară. Mă striga un coleg “porodică” (aşa se spune pe-aici la roşii), iar când n-am mai suportat, l-am pârât la tovarăşa învăţătoare. Şi, sfatul ei preţios a fost: Strigă-l şi tu “Castravete!” Ceea ce n-am ezitat să fac.

de: Mau

Mau — Wed, 15 Jul 2009 07:58:53 +0000

Desigur ca ai reusit din nou, A.Dama sa picuri lacrimi… si nici nu mai stiu daca de emotia starnita de cele citite sau de dorul care m-a coplesit dintr-o data. Buma, golu, Odi… etc. poate ca nu le rostesc inca bine, dar numele meu stiu ca il zic corect Oricum, as schimba locul cu tine, sa ii vad si eu mai de-aproape. Ma alatur tie si Ii multumesc lui Dumnezeu pentru minunile cu care ne inconjoara!

de: Alex

Alex — Sat, 11 Jul 2009 18:20:47 +0000

Tare dragalasi mai sunt! Sa-i tina Domnul sanatosi si binecuvantati!

Merita retinute toate aceste “perle” minunate ale varstei foarte fragede. Vor fi nepretuite la varsta cand vor deveni barbati. Cand esti matur (oare?) aproape ca uiti ca ai avut candva o varsta la care spuneai multe “minunatii” care distrau pe toti din jur…