Ce să faci cu cărţile lui Rick Joyner?
aprilie 23, 2009 at 9:28 am | In De gândit | 15 CommentsTags: Rick Joyner in romana
Cam două variante de răspuns ar fi:
- să le citeşti,
- să nu le citeşti.
Am decis să scriu aceste lucruri, pentru că ştiu că Rick Joyner este citit în continuare de sute şi mii de oameni, iar unii se raportează la cărţile lui ca la un adevăr… inatacabil, de vreme ce e “revelat”, în timp ce alţii spicuiesc ereziile din ele. Uitaţi-vă aici la reacţiile pe care le au cei care au citit cartea Ultima bătălie. Nu sunt multe comentarii, dar sunt “în unanimitate”. Iar apoi uitaţi-vă aici la cei care denunţă lucrarea lui Rick Joyner.
În ce mă priveşte, întâlnirea cu scriitura lui Rick Joyner a avut loc pe nepusă masă. Am primit spre editare o carte şi, fără să pun întrebări despre autor sau despre ce fel de carte este, am pornit la editarea textului. Se întâmpla în urmă cu vreo 12 ani.
Problema pe care am avut-o după ce am dus la capăt de două ori lectura cărţii Ultima bătălie de Rick Joyner a fost următoarea: dacă a văzut toate aceste lucruri care se întâmplă pe muntele pe care se dă ultima bătălie dintre lumină şi întuneric – un mesaj revelat, după cum precizează autorul -, cum de i-a fost îngăduit să le rostească? Pavel pomeneşte despre un om care fusese răpit în rai şi care a auzit cuvinte ce nu-i sunt îngăduite unui om să le rostească (cf. 2 Corint. 2, 1-5).
Mesajul cărţii este provocator, are o funcţie cathartică, după ce termini cartea, îţi doreşti să fii mai bun, să fii un luptător viteaz, să te apropii de Dumnezeu. Dar răspunde unei emoţii…
I-am întrebat pe unii lideri neoprotestanţi ce cred despre cărţile lui Rick Joyner. În 70% dintre cazuri, răspunsurile au fost pozitive.
Au trecut ani buni de-atunci.
S-a tradus şi vândut în multe exemplare şi Chemarea, de acelaşi autor. Puteţi vedea câteva reacţii sub prezentarea cărţii.
Acum, am dus la capăt Făclia şi sabia. Sub aspect editorial, cartea e un mic dezastru. În general, pun deoparte cărţile (şi blogurile) în care abundă greşelile gramaticale… Am citit, totuşi, până la capăt, pentru că urma să port o discuţie pe tema cărţii.
Dincolo de acest aspect (ne)gramatical, am abordat scriitura lui Rick Joyner ca pe o lectură alegorică. E drept că, în introducere, el precizează că nu e vorba de o alegorie, ci de un mesaj profetic. Însă, în această privinţă, probabil că fiecare cititor ar trebui să aleagă pe propria-i piele cum se raportează la text.
În fond, ce e alegoria? După Fontanier, e un enunţ în care coexistă sensul literal şi sensul figurat, o figură de stil,
prin care este exprimată o gândire sub haina unei alte gândiri, capabile să o facă mai sensibilă şi mai izbitoare decât dacă ar fi fost exprimată direct, fără nicio disimulare.
Făclia şi sabia prezintă viziunea pe care autorul a avut-o pe când era în Londra, în prima zi de primăvară. El este purtat pe un tărâm ireal, deşi există asemănări cu unele străzi din Londra, i se încredinţează o făclie şi o sabie, are scurte dialoguri cu Isus, cu Enoh, cu Thomas à Kempis, cu o fetiţă de 12 ani, cu o femeie-statuie, reprezentând Noul Ierusalim, cu un vultur bătrân şi mai mulţi vulturi tineri. Iată ce i se spune când i se încredinţează făclia:
“Nu este nici uşoară, nici fragilă”, a spus Domnul, răspunzând gândurilor mele. “Are mai multă esenţă şi greutate decât întreg Pământul. Aceasta este lumina prezenţei Mele. Dacă nu aş fi aproape de tine, nu ai putea să o ţii. Dacă te vei îndepărta de prezenţa Mea, va deveni grea. Dacă te vei îndepărta prea mult de Mine, va trebui s-o laşi jos. Atunci va veni altcineva şi o va purta. Este a ta şi trebuie să o porţi atât timp cât eşti aproape de Mine” (pp 32-33).
Textul e aerisit, se parcurge rapid. Ca tehnică literară, e acceptabil, abordabil. Există o tehnică a amânării, o întrepătrundere a viziunii cu realitatea. Fără artificii. Autorul face în permanenţă precizările necesare pentru cititorul său.
Uitându-mă la informaţiile care există pe net despre viaţa şi activitatea lui Rick Joyner, întrebările s-au înmulţit, de bună seamă. E drept că Dumnezeu vorbeşte când într-un fel, când într-altul. Şi la fel de adevărat e că vorbeşte şi prin măgăriţe, când El alege să facă acest lucru.
Cu toţii am citit o serie de cărţi care ne-au influenţat, care ne-au schimbat puţin câte puţin, fără să cunoaştem atât de multe detalii despre autorii lor. Nu întotdeauna ne uităm la mesager. Uneori luăm doar mesajul şi îl filtrăm prin grilele de care dispunem.
Referitor la scrierile lui Rick Joyner, abordez în continuare rezervat acest tip de scriere. Nu că ar îndemna la rău, dimpotrivă. Nu că ar slăvi autorul, dimpotrivă, atenţia este mereu orientată către alţi lucrători şi către Isus. Dar sunt unii care absolutizează astfel de mesaje. Şi e o extremă periculoasă.
Există Unul singur care ne arată Calea, Cel care a construit-o cu preţ de sânge, făcându-Se pe Sine Cale. Aşa că orice absolutizare în altă direcţie nu poate merge decât împotrivă.
Aş spune, în concluzie:
- În primul rând, cereţi lumină şi călăuzire înaintea oricărei lecturi, indiferent că citiţi Biblia, Demonii ori “Evenimentul zilei”.
- În al doilea rând, nu-l citiţi pe Rick Joyner dacă sunteţi foarte influenţabili când auziţi sintagme precum “mesaj profetic”.
- În al treilea rând, nu-l citiţi pe Rick Joyner punându-vă în lectură doar emotivitatea.
- În al patrulea rând, dacă lectura v-a determinat la o schimbare în bine, nu absolutizaţi scrierea.
- În al cincilea rând, uitaţi-vă şi la alte informaţii care există despre autor şi despre lucrarea pe care o întreprinde, despre oamenii cu care se înconjoară.
- În al şaselea rând, dacă le recomandaţi altora să-l citească pe Rick Joyner, nu presupuneţi din start că asupra lor, lectura lui va avea acelaşi efect. Nu canalizaţi aşteptările într-o direcţie anume!
- În al şaptelea rând, cercetaţi şi păstraţi ce este bun!
15 Comentarii »
RSS pentru comentariile din acest post. Urmăreşte URI
Lăsați un comentariu
de (re)ţinut minte
Exceptând articolele care au precizată o altă sursă, conţinutul articolelor de pe acest blog nu poate fi reprodus fără acordul meu.-
de (a)mestecat
Fictiune vs Realitate
-
-
Bloguieşte pe WordPress.com. | Theme: Pool by Borja Fernandez.
Entries and comments feeds.
[...] adamaica.wordpress.com [...]
Pingback de Despre scrierile lui Rick Joyner « România Evanghelică — aprilie 23, 2009 #
N-am citit nici o pagină din Joyner ăsta al… lor
iar după citatele date de tine şi comentariile în care cred 100%, îi spun să fie sănătos nenea Rick, că eu mă strecor acum în burta Istoriei lui Manolescu şi mă bucur de nenea Dosoftei: monument de artă literară, Psaltirea lui în versuri, comentată de nenea Niki. Şi de limbă românească…
Dacă îţi vei face un obicei să comentezi cărţi, ai fi o binecuvîntare pentru mulţi ca mine…
Cu admiraţie.
Comment de rasvancristian — aprilie 24, 2009 #
Felicitari pentru concluzii. Reprezinta o schita de exercitare a discernamantului. Cat despre Rick Joyner, am avut la inceput o reactie de surpindere. Citind rapid “Ultima Batalie” (la data primei aparitii), am avut impulsul de a face o varianta in romana de audiobook. Insa filtrarea prin lupa Bibliei a intregii informatii prezente in carte mi-a domolit pornirea. Ca fictiune, e OK. Ca manual “de viata”, e parca cam “deviata”. (of diacriticele mele…) Datorita strucuturii mele teologice, nu prea ma “dau pe spate” in general chestiile cu “descoperire profetica”, pentru ca traiesc intr-un ambient in care acestea sunt atat de evientiate, cautate, consumate, promovate, incat caderea in derizoriu si ignorarea lor este pasul urmator. Si e trist sa vezi cum un aspect perfect normal si posibil al legaturii cu Dumnezeu este ridiculizat din pricina celor care “simt” fara a fi si se manifesta fara a simti. Daca s-ar aplica si lapidarea veterotestamentara (amendarea unei profetii neimplinite), multe mormane de pietre ar zace pe strazile crestinismului de sorginte nordamericana. Dumnezeu se adreseaza omului pe de-a intregul, nu doar intelectului sau “inimii”. Crestinismul atinge emotia si ratiunea. Nu doar emotia, si nu doar ratiunea. Si in nici un chip franturi de Scriptura, ci INTREG Cuvantul revelat. Discutand la un moment dat despre esecul unui pastor canadian – luat sub aripa sa de Joyner – nu mi-am putut retine observatia despre pagubitoarea reactie si dorinta, prezente in astfel de comunitati religioase, de a alerga mai mult dupa darurile Domnului decat dupa Domnul darurilor.
Comment de artzar — aprilie 24, 2009 #
Răsvane, să crezi 100% în Unul! Iar pe oameni să-i crezi muuuult mai puţin. Sincer, eu am fost surprinsă cât de mult se poate pune accent pe scrierile lui Rick Joyner! Până acolo că se face “studiu biblic” pe cărţile monsieur-ului! Acum, e drept că acest comentariu al meu nu e tranşant. În fond, mă simţeam datoare să reclam mai multă atenţie la lectură, nu o încredere fără discernământ. Şi îţi dai seama că cei care sunt convinşi că prin gura lui Rick Joyner Domnul a vorbit, mă pun la colţ. Sunt o necredincioasă.
Iar cei care sunt convinşi că e pierdere de vreme o astfel de lectură, se întreabă de ce mai aduc vorba… C’est la vie. Mai lăsăm câte ceva scris, să aibă lumea ce judeca…
Iar cât despre cărţile pe care le-aş putea prezenta… mă mai gândesc! Nu citesc nimic interesant pentru alţii.
Serios, e o mare gogoaşă toată povestea asta cu adunatul de cunoştinţe, că doar aşa se formează elita. Dacă am arde pentru El şi Împărăţia Lui… şi nu mai spun continuarea. Să-şi formuleze fiecare variante!
Comment de A.Dama — aprilie 24, 2009 #
Artzar, mulţumesc pentru comentariul tău! În ţară, percepţia asupra lui Rick Joyner e diferită faţă de cea de acolo, mai mult ca sigur. Şi e drept că atrage ce e ieşit din comun, ce e pus pe seama “descoperirilor profetice”.
Interesant cum nici pe Isus nu L-au crezut decât puţini din vremea Lui, chiar dacă aveau parte zi de zi de miracole. La atâta cantitate de miracole pe centimetru pătrat ori pe secundă, ar fi trebuit să stea toţi în genunchi. Dar n-a fost aşa.
Şi uite-acum, câte o voce diferită şi, gata, înfulecăm totul! În fond, de ce atâta aviditate? Să citim, să răscitim, să traducem, să înmagazinăm cât mai mult! Ăştia vor fi snopii cu care vom merge înaintea Lui?
E bună concluzia cu Domnul darurilor şi darurile Domnului! Să ne-ajute să alegem prima variantă!
Comment de A.Dama — aprilie 24, 2009 #
Să înţeleg că absolutizarea textului lui Joyner e singurul motiv pentru avertizarea pe care ai adresat-o? Dacă nu, aş vrea să ştiu ce alte pericole ai observat.
Comment de Camix — aprilie 25, 2009 #
Camix dragă,
Doar din cele 7 puncte de concluzie se pot înţelege mai multe. E nevoie de o lectură cu discernământ, nu emoţională. E nevoie de a păstra lucrurile într-un echilibru când le vorbeşti altora despre ce-ai citit. Mulţi cad în plasa “sintagmelor consacrate”. Această carte e profetică. Bun, atunci să o mâncăm şi să o împlinim din scoarţă-n scoarţă. Şi dacă are pretenţia că se aseamănă cu o carte a Bibliei? Se mai poate adăuga ceva Cuvântului?
Eu nu am căutat aici SĂ ALEG în locul cititorilor o variantă, adică să le spun: citiţi, că e bun! sau: nu citiţi, că vă induce în eroare! Am căutat doar să le cer cititorilor mai multă atenţie şi mai puţină credulitate. ALEGEREA le aparţine.
Comment de A.Dama — aprilie 28, 2009 #
Cercetati tot si luati ce e bun, dar sa nu va rapeasca pretiosul timp de a citi Biblia, deoarece numai in ea veti gasi viata vesnica. In privinta altor scrieri, ar fi de preferinta sa cunosti ceva si despre roadele si viata traita ca crestin a autorului.
Comment de teofil nita — iulie 26, 2009 #
Teofil, bine-ai venit! Sunt de acord că nu trebuie să existe concurenţă la lectura Scripturii. Adică să se înceapă cu ea şi doar apoi să se treacă la alte scriituri… Când am decis să scriu despre cărţile lui Joyner, am făcut-o din cauză că am auzit din prea multe părţi cât de extraordinare sunt, cât de inspirat este omul etc. Nu am dat un verdict, cum poate s-ar fi aşteptat unii. Dar cel puţin i-am îndemnat pe oameni să ceară călăuzire personală când citesc…
Comment de A.Dama — iulie 26, 2009 #
Am intrat pe trimiterile oferite, clipul de pe YouTube nu mai exista, iar despre parerile cititorilor sunt pozitive. Nu mi-a sarit in ochi ca vreunul ar fi fost orbit in asa fel incat sa substituie Scriptura, dimpotriva afirma ca este subordonata scripturii (continutul cartii). Unii spun ca Duhul Sfant le-a vorbit, altii ca s-au apropiat de Dumnezeu, dar niciunul nu-l proclama pe Joyner si nici nu pun cartea lui la acelasi nivel cu Biblia. Afirm aceste lucruri din dorinta de a fi obiectiv, nu din aceea de a contrazice pur si simplu. Eu as pune cateva intrebari in legatura cu orice carte de acest gen – in primul rand cat de mult contrazice ori nu Scriptura (aduce invataturi gresite, nebiblice?). Pentru ca aici intram intr-o problema extrem de delicata. Joyner ori crede cu adevarat ca ceea ce spune este o descoperire dumnezeiasca, ori nu crede si atunci minte intentionat. Insa daca minte intentionat, atunci eu unul mi-as pune mari intrebari in legatura cu textul – acesta daca vine din partea unui necrestin care ne minte pe fata s-ar putea sa aiba ascunse invataturi destul de subrede. Daca insa nu gasim nimic nebiblic in toata cartea (cartile), atunci eu ma intreb in mod real care este motivatia lui Joyner. Oare nu este posibil ca ceea ce citesti sa fie o profetie reala? (chiar el aduce niste avertismente reale in legatura cu absolutizarea, e nevoie pur si simplu sa fie citita introducerea). Daca oamenii vor sari peste avertismentul lui, atunci cu siguranta vor sari cu atat mai mult peste al nostru (oricare am fi). Chiar el spune ca niciuna dintre profetiile lui nu are scopul de a stabili vreo doctrina. Iar daca acestea pur si simplu evidentiaza si mai mult o anumita doctrina, atunci de ce nu i-am sfatui pe toti sa le citeasca? Desigur, am putea afirma pur si simplu ca azi nu exista profetii si astfel avem si consecinta ca ceea ce afirma Joyner nu poate fi o profetie, insa aceasta discutie este una legata de doctrina biblica, nicidecum de a hotari aprioric ca nu exista si apoi a nega orice pretentie in acest sens.
Comment de Syme — august 4, 2009 #
Syme, bine-ai venit! Înţeleg că ai citit atent articolul, pentru că te-a interesat subiectul.
Am pornit acest demers, în care până la urmă m-am abţinut de la verdicte, adică în care am arătat că prefer să fiu rezervată faţă de acest tip de scriitură, tocmai pentru că am aflat că unii intenţionează a face “studiu biblic” pe cărţile lui Rick Joyner. Cred că e evidentă contradicţia în termeni. Articolul meu a vrut să fie doar un semnal de alarmă, să nu se entuziasmeze cititorii atât de tare, încât să confunde Scriptura cu cărţile lui. De citit argumentele lui le-am citit, îţi dai seama! În fond, am editat una dintre cărţi, după cum am precizat. Eu nu vreau să le spun cititorilor: Citiţi-l pe Rick Joyner, că tot ce spune vine de la Dumnezeu! Şi nici: Rick Joyner e mânat de alte interese ca să scrie. Îmi pare rău că nu mai există youtube-ul acela! (Se întâmplă tot mai des acest lucru pe youtube.com. O serie de videoclipuri “is not available in your country”.)
Ce ţi-aş mai putea sugera, ca să te lămureşti chiar tu?
- site-ul organizaţiei conduse de Rick Joyner:
http://www.morningstarministries.org/
- să cauţi materiale despre Todd Bentley – un lucrător pe care Rick Joyner îl apără public, în ciuda unor lucruri grave comise de acesta. Aici e un link cu un material despre lucrarea lui:
http://www.youtube.com/watch?v=AW2kaRP3EtI
Sper să nu dispară şi aceste videoclipuri. Dar mai poţi căuta pe youtube materiale, scriind Rick Joyner, să urmăreşti ce se întâmplă şi la Morning Star Ministry… Eu nu spun nimănui ce să creadă şi ce nu. Eu spun doar să cerceteze mai mult înainte de a se entuziasma prea tare…
Comment de A.Dama — august 5, 2009 #
Nici eu nu sunt pentru a da un verdict fară a verifica lucrurile. Uneori, cel puţin în ce mă priveşte, trebuie să recunoaştem că nu putem şti lucrurile cu certitudinea pe care am dori să le ştim. Am vazut foarte multe lucruri pe Youtube, atât despre Joyner cât şi despre Bentley – cele mai multe mi se par rău intenţionate şi fără a avea vreun fundament biblic. Altele sunt pornite de la nişte oameni care poate îşi pun problema mai mult decât cei care pur şi simplu se sperie când văd ceva ieşit din contextul religios cu care s-au obişnuit. Dacă lucrurile stau aşa cum ai explicat aici, în ultimul comentariu, atunci ader cu totul la o asemenea poziţie. O carte care cred că merită citită pe această temă (nu din considerente emoţionale, ci biblice) este Surprins de puterea Duhului (în special în cazul în care am judeca lucrurile dincolo de experienţa personală a autorului).
Ce bine ar fi dacă am putea cunoaşte inima oamenilor aşa cum o cunoaşte El. Aş vrea să ştiu dacă sunt sinceri ori nu, dacă cred ceea ce spun ori nu… Pentru că nu pot intra în inima vorbitorului să văd dacă ceea ce spune este ori nu crezut de el însuşi http://www.youtube.com/watch?v=zV_Whu0kfTk.
Discernamant mult,
Marius F.
Comment de Syme — august 6, 2009 #
apropo de conectia Joyner-Bentley. la vremea respectiva am scris despre asta:http://blog.punctul.com/2009/03/12/lunecarea-din-dar/
neo-carismatismul promovat imi da de gandit, accentul puternic pe emotie si “putere” ma face sa ma abtin de la a consuma astfel de produse spirituale.
Comment de artzar — august 6, 2009 #
Syme, să încep cu finalul: la “Discernământ mult!”, spun Amin!
Am văzut şi youtube-ul propus de tine, am fost tentată să mai pun altele, dar am renunţat. Iar pentru trimiterea bibliografică, mulţumesc!
Eu ştiu că Dumnezeu lucrează când într-un fel, când într-altul. Urmărind felul în care T.B. îi loveşte pe bolnavi, felul în care râde şi acţionează uneori, mi-am spus doar că aş rata intenţionat orice posibilitate de a-l vedea la lucru.
Evident că Scriptura prezintă şi secvenţe violente. Noi nu avem o balanţă adevărată, ca să cântărim toată informaţia care ne parvine şi toate lucrurile care se întâmplă în jurul nostru. Şi e mai bine aşa. De ce dacă scria negru pe alb sau, mă rog, în relief pe piatră “Să nu ucizi!”, David nu se sfieşte să cânte: “În Numele Domnului îi tai în bucăţi!”?
A fi precaut nu e un păcat. Sper.
Înluminare!
A.Dama
Comment de A.Dama — august 6, 2009 #
Artzar,
E limpede! Să facem totul din încredinţare! Dacă se strecoară îndoiala, e de rău!
Comment de A.Dama — august 6, 2009 #