Să scoatem măştile

aprilie 18, 2009 at 6:08 pm | In De îngânat | 2 Comments

să scoatem măştile pe care
de la o zi la alta le schimbăm
să ne devenim suportabili
şi comozi
transfugi inconştienţi
de la un ţărm la altul
numai
deşertăciunea deşertăciunilor
ne e tovarăş
statornic

imaculate aripi ţâşnesc
spre lumina
infinitului plus
deasupra căruia
Tu eşti
în nenumărate
sublime chipuri
încă neînchipuite
de mintea mea
atât de tânără…

strigându-mă pe nume
încet să mi Te-apropii
şi groaza să dispară
şi cântul să re-nvie
şi inima să-ncapă
doar pe a Ta mistrie
luciri de pietre scumpe
coroană s-am pe creştet
şi-n chipul meu
doar Chipu-Ţi adorat
să fie!…

2 Comentarii »

RSS pentru comentariile din acest post. Urmăreşte URI

  1. Cel mai greu, după ce ai scos masca, e să-ţi fii suportabil şi comod. Din cauza asta multe măşti rămân la locul lor. Nu se încumetă să se privească în oglindă, iar dacă se face asta, se fuge repede dinaintea ei şi se uită şi mai repede ce s-a văzut.

    provocator poemul. Chipul nostru va fi cel mai suportabil atunci când nu ne va mai reprezenta pe noi, ci pe El.

    şi interesantă şi imaginea. :)

    Comment de Camix — aprilie 19, 2009 #

  2. Şi comentariul tău e interesant, Camix! :) Că naşte întrebări: atunci când chipul nostru Îl va reprezenta pe El, va fi tot o oglindire? Scăpăm de oglindirea diformă şi dăm de cea perfectă?…

    Cât despre imagine, era în legătură ombilicală cu titlul! :)

    Comment de A.Dama — aprilie 19, 2009 #


Lăsați un comentariu

XHTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <pre> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Bloguieşte pe WordPress.com. | Theme: Pool by Borja Fernandez.
Entries and comments feeds.