Comentarii pentru: Oximoronul – împăcarea salvatoare :)

de: A.Dama

A.Dama — Mon, 26 Oct 2009 19:20:22 +0000

Adianca, bine-ai venit! Credinţa şi înţelepciunea se opun? Sper că nu…
Cât despre “legea harului”, poate ar trebui adăugată la oximoronul teologic.

de: adianca

adianca — Mon, 26 Oct 2009 18:34:33 +0000

Lege si Har -o posibila antinomie?

de: adianca

adianca — Mon, 26 Oct 2009 18:27:49 +0000

Daca ai cerut cu credinta intelepciunea…

de: A.Dama

A.Dama — Mon, 06 Jul 2009 20:39:03 +0000

Adde Bt, bine-ai venit! Chestia asta cu “blonda deşteaptă” e una de cultură. Îţi dai seama că sunt populaţii care nici măcar nu ştiu ce e o blondă. Iar cât despre brunete, Doamne, iartă-mă, dar câte n-am văzut de dădeau în gropi. Parol! Deşteptăciunea n-are legătură cu culoarea părului, aşa-i?

de: Adde Bt

Adde Bt — Sat, 13 Jun 2009 06:26:42 +0000

un oximoron poate fi si “blonda desteapta” nu ? )

de: A.Dama

A.Dama — Fri, 06 Jun 2008 14:10:03 +0000

Aline, în primul comentariu, ai făcut nişte separări – literar / glosă / teologic. Am lăsat să se înţeleagă că paradoxul şi oximoronul îşi au locul printre figurile de stil. Glosa e şi o poezie cu formă fixă, dar ştiu că ai avut în vedere alt aspect când ai încercat a încadra acolo paradoxul. Mie nu mi se pare plauzibil, dar…

Nu ştiu de ce nu formulezi în termeni teologici antinomia. Eu am pregătire de filolog. Aşteptam să zici mai mult.

de: Alin Cristea

Alin Cristea — Fri, 06 Jun 2008 06:44:47 +0000

Nu poate exista teologie fără antinomie.

de: A.Dama

A.Dama — Fri, 06 Jun 2008 06:35:42 +0000

Pety, e bine că ai pus în ghilimele bagajul. Altfel se puteau gândi unii că ai luat ceva de pe-aici şi ai îndesat în valiză.

de: pety

pety — Fri, 06 Jun 2008 03:50:53 +0000

Mi-am imbogatit “bagajul”

de: A.Dama

A.Dama — Thu, 05 Jun 2008 18:23:16 +0000

Aline, oximoronul şi paradoxul figurează în clasificările figurilor de stil. Uite nişte exemple de paradox:

“Ci să pot să fiu din toate fără ca să fiu nimic”. (Al. Macedonski)

“Totul e simplu, atât de simplu, încât devine de neînţeles”. (N. Stănescu)

Când am dat peste exemplele astea, m-am gândit automat la paulinicul: “căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iacă ce fac.”

Cât priveşte antinomia (aşa o aveam eu în minte, “antonimic” fiind adjectivul), pentru mine e vorba de un termen relevant în filosofie. Nu ştiu cum se pune problema antinomiei în teologie.

de: Alin Cristea

Alin Cristea — Thu, 05 Jun 2008 08:37:37 +0000

A. Dama, pe mine m-ai făcut să mă gîndesc la antinomie, mai ales cînd ai amintit de “realităţile oximoronice ale credinţei”. Mai exact, m-am întrebat care sînt distincţiile între oximoron, paradoxal, antinomic? Care dintre acestea e mai indicat pentru construcţia conceptuală teologică? Oare oximoronul să-l păstrez pentru aspectul stilistic (literar), paradox(al)ul pentru exprimarea impresiilor (de tip glosă), iar antinomicul să fie, totuşi, palierul cel mai potrivit pentru glăsuirea teologică?

de: A.Dama

A.Dama — Thu, 05 Jun 2008 05:09:17 +0000

Calatorru, multumesc pentru trimitere! E limpede ca lista de mai sus trebuie completata. Mielul-leu isi are locul intre oximoroane, asa ca bine ai facut ca ne-ai completat.

de: calatorru

calatorru — Tue, 03 Jun 2008 20:30:38 +0000

ma gandeam si eu odata “nu, nu-s eretic cand iti spun Oximoron” http://calatorru.wordpress.com/2007/12/27/si-ca-si-cand-nui-tot/

de: A.Dama

A.Dama — Tue, 03 Jun 2008 18:57:02 +0000

Alex, multumesc pentru completari si pentru… inversiuni – asta cu referire la “ortodox-baptist”. Explicatia ta e la locul ei.

Ziceai de om ca e muritor si nemuritor. Am putea spune cu inversiune despre Cristos acelasi lucru, plus o completare: nemuritor-muritor-nemuritor.

Ma voi mai gandi la alte oximoroane. Sigur ca mai sunt si e bine sa completam lista.

de: A.Dama

A.Dama — Tue, 03 Jun 2008 18:51:38 +0000

Vai, Camix draga, ce de evocari! ) Tipatul mut zici? Tipatul munchian? Cri. Criiiiiiiiiiii. Ar trebui vizualizate i-urile astea cum dupa un varf se sting incetul cu incetul… ca volumul de la CD-player. Sau ca…

Da, pe Dr. Jekyll and Mr. Hyde i-am uitat cu desavarsire de asta data. Bine ca se completeaza informatia in comentarii. Asa e normal.:)

Eu am cerut de nenumarate ori intelepciune. Sa cred ca am si primit-o?

de: Alex

Alex — Tue, 03 Jun 2008 18:01:06 +0000

Fain subiect. Mai ales că ajungem să recunoaştem că omul însuşi este un mare “oximoron”: muritor şi nemuritor, trup şi suflet, realitate materială şi spirituală. Iar Iisus: Dumnezeu şi Omul, Dumnezeu-Omul, Filul lui Dumnezeu şi Fiul Omului.Şi câte ar mai fi de spus….
Baptist-ortodox? De ce nu? De ce nu şi ortodox-baptist? Adică cel ce crede drept în numele Domnului şi e botezat în numele Sf. Treimi, mărturisind prin botez dreapta credinţă creştină.
Sunt sigur că putem găsi multe, multe oximoroane de ordin spiritual.

de: Camix

Camix — Tue, 03 Jun 2008 16:19:22 +0000

M-au interesat oximoroanele de când le-am “întâlnit”. Prin a 10-a, parcă. O prietenă a mea era pasionată de ele şi la ea am auzit “ţipătul mut”. Pe atunci începea să mă intereseze limbajul poetic. Aveam în cap sentimente plutitoare.

Oximoroanele, traduse la nivelul personalităţii, mă interesau de asemenea. Pentru că omul e plin de oximoroane: plânge râzând, râde plângând, se bucură cu umbre de tristeţe, visează realităţi, îşi pune întrebări şi îşi răspunde în acelaşi timp, se ceartă cu el însuşi şi se consolează tot aşa. Dr. Jekyll and Mr. Hyde sunt reprezentarea literară a oximoronului personalităţii.

Interesant.

Cel mai simpatic mi-a părut “baptist orthodox”. Îmi place acest oximoron aparent imposibil.

Isus a fost şi El un oximoron pentru noi. Iar noi, când cerem ceva, adresăm şi cerere pentru că nu avem şi trebuie să credem că am şi primit-o, ca şi cum am avea-o deja.