Din subterana de mijloc
mai 29, 2008 at 2:10 pm | In De gândit | 12 Comments
Pe omul din subterană dostoievskian l-am redescoperit ca om al căii de mijloc. Se autodefineşte reprezentant al unei generaţii pe cale de a se stinge, dar el îşi are, în fond, singurătatea sa: la 24 de ani, realizează că nimeni nu îi seamănă şi că nu seamănă nimănui. Dacă e atât de singur, cum poate fi reprezentantul unei generaţii? Acea generaţie s-a stins?
E vârsta faustiană a pactului cu diavolul, însă la 40 de ani, crizele de hiperconştiinţă sunt de-a dreptul distrugătoare: e indecent, imoral, vulgar să trăieşti mai mult de 40 de ani. (Adică o vârstă de mijloc.)
După ce argumentează că e un om rău, sfârşeşte prin a afirma că se simţea ruşinat că, de fapt, nu era om rău, nici măcar înrăit. O faţă, apoi reversul. Afirmarea şi dezicerea.
de (re)ţinut minte
Exceptând articolele care au precizată o altă sursă, conţinutul articolelor de pe acest blog nu poate fi reprodus fără acordul meu.-
de (a)mestecat
Fictiune vs Realitate
-
-
Bloguieşte pe WordPress.com. | Theme: Pool by Borja Fernandez.
Entries and comments feeds.
