lumea adam(a)ică

Erată: Încep cu erata, fiindcă ce urmează e o fugă pe clavecin, adică aşa, ruptă în bucăţele, sacadată, tocându-ţi nervii într-un efort unificator. Efortul ascultătorului /cititorului de a aduna fragmentele laolaltă e supralicitat. Cu toate acestea: îndrăzniţi! Mâncăm o bucată (de drum) împreună! Câteva măsuri pe claviatură. Câteva mutări pe eşichier.

Sunt pe drum, vorbim când ajung.

“Când ajung” – adică unde, pe alt drum? Ajung vreodată de tot? De toate… Ajung vreodată tot?

Cine merge pe cale e călător.

Cine merge pe drum e drumeţ. Ori drumaş. (Drumeţii nu fac grevă. Drumarii, da.)

Cine merge pe potecă e potecaş.

Cine merge pe cărare e cărărău (vagabond). Sau poate merge pe şapte cărări.

Cine-arată drumul e drumător. Cine şade în drum e îndrumător!

Continue reading Schiţă de (pe) drum…