lumea adam(a)ică

Întotdeauna mi-a plăcut poemul lui Lucian Blaga, Trei feţe. E un text care suportă multe tipuri de lecturi, de la cele ludice până la cele filosofice.

Copilul râde:
“Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!”
Tânărul cântă:
“Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea!”
Bătrânul tace:
“Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!”

Nu mi-am propus o lectură a poemului, dar am selectat trei întâmlpări cu copii-copii, copii-tineri şi copii-bătrâni.

Bine-ar fi să nu li se-ntâmple deodată copiilor toate astea! Bine-ar fi să-i mai putem educa, nu să se “educe” singuri!…

*

Dan are 4 ani jumate. Într-o zi, m-a luat de mână şi m-a plimbat printr-o parcare numai ca să-mi explice cum e cu farurile maşinilor:

- Uite, maşina asta e supărată, că are faruri care-s supărate!

Continue reading Uite farurile care râd!…