lumea adam(a)ică

Cum încape un oraş într-o inimă?

1. În poezie:

cât două aripi neţâşnite din găoace
ascuţite la bază ca un colţ de inimă
aşa se înfăţişa Ierusalimul pe harta-ţi
din care am băut pe nerăsuflate toate râurile

2. În amintire:

• În două zile am pus piciorul pe trei continente. Plecasem din America, făcusem o oprire în Europa, iar acum mă aflam în sudul Asiei. În tot acest timp, amintirea oraşului meu natal o păstram în inimă ca pe o fantomă cu care te prea obişnuieşti şi nu mai vrei să o alungi… pe care o îndrăgeşti, iar dacă ar dispărea, ţi-ar zdruncina tot echilibrul.

Continue reading Cu Ierusalimu-n inimă…