sex sex sex

Motto: Babelul e în fiecare dintre noi. Turnul Babel a fost construit în văzul tuturor, în afară. Încurcarea limbilor l-a mutat înăuntrul nostru.

“There is something terribly wrong with a culture inebriated by noise and gregariousness.” (Georg Steiner)

unus, a, um
duo, e, o
tres, ia
quattuor
quinque
sex
septem
octo
novem
decem

1. SEX

CEI ŞASE BURGHEZI AI LUI RODIN: Les Bourgeois de Calais

Povestea burghezilor n-a fost atât de simplă. Rodin şi-a început sculptura în 1884 şi a terminat-o în 1889, însă discuţiile pe marginea figurilor care compuneau grupul statuar şi tergiversarea financiară - cei care l-au angajat pe Rodin pentru această lucrare au refuzat la un moment dat să o mai finanţeze - au făcut ca abia în 1895 să fie plasat la locul lui monumentul.

Istoria spune că atunci când oraşul Calais a fost asediat şi a capitulat în faţa regelui Angliei, Eduard al III-lea, acesta a cerut ca şase notabili să traverseze câmpul şi să-i aducă cheile oraşului, având pe ei doar cămaşa - semn al robiei - după care urma să fie executaţi. Rodin trebuia să îi redea în grupul statuar pe cei şase burghezi care au mers spre sacrificiul suprem în faţa regelui Angliei. Printre cei şase se afla un bătrân venerat de toţi, Eustache de Saint-Pierre, şi primarul oraşului Calais, Jean d’Aire. Mişcat de eroismul lor şi la insistenţele reginei, Eduard al III-lea îi cruţă pe cei şase burghezi şi oraşul lor.

Ce li s-a părut scandalos contemporanilor lui Rodin? Că aceşti burghezi sculptaţi de el nu aveau figuri eroice. Pe feţele lor se putea citi angoasa determinată de apropierea morţii. Unul dintre ei chiar îşi ţine capul între mâini. Un alt element scandalos a fost egalitatea celor şase. Exigenţele “consumatorilor” de artă din secolul XIX pretindeau prezenţa unei figuri emblematice, reprezentative, nu egalitatea tuturor, cum o realizase Rodin. Detractorii săi cereau eleganţă în ţinuta burghezilor. Rodin s-a încăpăţânat să îi redea aşa cum au păşit ei pe câmp, înaintea lui Eduard al III-lea, cu o simplă cămaşă peste trup. Rodin a fost pasionat de Evul Mediu, el şi-a imaginat burghezii în ipostaza lor umană şi în mişcare, nu inerţi. Simpli şi înspăimântaţi de moarte, nu grandioşi, efeminaţi, în ţinute pompoase. Pentru că nu a fost de acord să schimbe nimic din ce i-au cerut oficialităţile care comandaseră monumentul, a decis să abandoneze munca. Până la urmă, la insistenţele primarului Dewavrin, care aprecia viziunea sculptorului, Rodin a fost rugat să continue şi să termine grupul statuar, promiţându-i-se şi achitarea sumei datorate.

2. SEX

SALVADOR DALI -

Halluciantion partielle: SIX images de Lénine sur un piano

Salvador Dali este unul dintre cei mai mari pictori suprarealişti, alături de Max Ernst, Magritte, Tanguy, Miró, De Chirico, Klee, Picasso etc. Deşi André Breton preconiza că pictura suprarealistă ar trebui să fie un simplu mijloc de exprimare a poeziei degajate din combinarea diferitelor obiecte, un fel de “automatism” pentru exprimarea imediată a gândirii şi a visului, fiecare dintre aceşti artişti îşi creează un stil aparte. Salvador Dali este provocator prin extravaganţă, plus că are un cult al personalităţii greu de imaginat şi de depăşit chiar. Se spune că mergea pe străzile din New York şi se aştepta să fie recunoscut de toţi trecătorii, iar dacă nu, suna din clopoţelul pe care îl purta asupra lui.

Dali utilizează în pictură analogiile poetice, erotice, fantasticul, colajul, mutaţiile onirice, efecte care înşală privirea. În acord cu descoperirile psihanalitice ale lui Freud, Dali foloseşte în pictură metoda “paranoiei critice”, care constă în a lăsa libertate interpretării delirante a unui obiect luat din realitate.

3. SEX

UMBERTO ECO - ŞASE plimbări prin pădurea narativă

Potrivit tezei sale că orice operă rămâne deschisă interpretărilor şi este, odată cu fiecare nouă lectură, rescrisă, opera aperta, Umberto Eco arată în această carte că înaintarea în universul narativ saemănă cu înaintarea într-o pădure. De o parte, mereu există poteci pe care o poate apuca cititorul - călătorul. De altă parte, şi dacă nu există cărărui bătătorite, cititorul îşi croieşte cu uşurinţă o cărare, luând-o la stânga sau la dreapta în dreptul unui copac şi urmându-şi propriul traseu.

Plimbările în pădurea narativă arată în fond alegerile multiple care îi stau în faţă oricărui cititor aflat în faţa unui text. Un oraş precum Ney York descris într-o nuvelă va arăta diferit pentru un locuitor al lui, obişnuit cu intersecţiile străzilor şi cu clădirile principale, şi cu totul altfel unui cititor de pe alt continent, care face efortul imaginativ de a construi intersecţiile respective sau clădirile în mintea sa. Tot aşa, când un scriitor lasă finalul operei indecis, cititorului îi revine sarcina de a termina textul potrivit propriei imaginaţii.

4. În loc de:

epilog, stomatolog, monolog, cardiolog, decalog, oenolog, dialog, olog,

dermatolog, sinolog, biolog, defectolog, prolog, catalog, blog

Fiecare alege să citească într-un anumit fel secvenţele discursive, să le asocieze instantaneu sau ulterior diferite interpretări. Titlul articolului i-a dus pe cei mai mulţi la cea mai încetăţenită semnificaţie a cuvântului “sex”. Prea puţini s-ar fi gândit la cifra “şase” în latină, cu atât mai puţin la 666. Şi nu ne-a interesat o dezbatere a numărului fiarei, după cum se vede mai sus. Articolul este, în fond, un protest. Reacţia turmei este de un anumit fel şi nu neapărat cea potrivită.

Mai există şi condiţia cunoaşterii limbii în care se vorbeşte / se scrie pentru a putea exista o alegere. Stăteam în studenţie în gazdă la nişte americani care erau mai mult plecaţi din ţară. El învăţase româna destul de bine, ea nu era motivată. La un moment dat, aveau musafir un negru misionar. În timp ce musafirul stătea încă la masă, gazda s-a ridicat să spele vasele. Am protestat: “Las’ că fac io, Lee!” Gazda se mulţumi să zâmbească şi continuă cu spălatul vaselor. Eu, cu iritarea sporită: “Las’ că fac io, Lee!!! Stai la masă, las’ că fac io!”. Musafirul făcea feţe, feţe, îşi şterse sudoarea de pe frunte şi nu-şi dezlipea ochii de la gazdă. Aceasta izbucni într-un râs zgomotos. Târziu am realizat scena şi subînţelesurile ei. Ce înţelesese musafirul şi ce vorbisem eu cu gazda!?!?!?

Babelul din noi decide în fiecare circumstanţă interpretarea proprie a oricărei secvenţe discursive. Îi desfiinţăm pe ceilalţi şi le desfiinţăm înţelegerea pentru că avem propria reţetă de lectură, iar alegerea noastră - cea de care vorbea Umberto Eco - nu rămâne doar a noastră, ci o vrem impusă în ochii tuturor. În cazul grupului statuar al lui Rodin - toţi cei din primăria oraşului Calais aveau anumite aşteptări în legătură cu înfăţişarea eroilor locali. Aşteptarea lor a fost zădărnicită de viziunea sculptorului.

Poate un om intra din nou în pântecele mamei sale şi să se nască a doua oară? Aşa se întâmplă când reacţionăm şablonard, preconceput, când ne etalăm propria îngustime. “Să te naşti din nou” îl făcea pe Nicodim să se gândească la un om gol, desculţ, care nici chircit nu ar mai fi încăput în burta mamei. Nu realizăm că gândurile noastre sunt atât de departe de gândurile Lui, cât sunt de departe cerurile de pământ. Aşa se întâmplă când nebunia noastră ne este mai dragă decât nebunia crucii.

Sex, latinescul şase - cifră a imperfecţiunii, cifră a omului… “Cu puţin mai prejos” decât şapte - cifra perfecţiunii divine.