lumea adam(a)ică

continuare:

Ptiu’ drace! înseamnă, de fapt, “piei drace”. Este o formulă de alungare a diavolului. Din acest punct de vedere, ptiu drace! şi Înapoia mea, Satano! sunt echivalente.

Or, ştim că atunci când a fost ispitit, Fiul lui Dumnezeu a pronunţat aceste cuvinte. Nimeni nu pune semn de egalitate între formula rostită de El pentru a-l pune la punct pe diavol şi înjurătură. Pentru că El a fost fără păcat. A recunoscut automat mecanismul prin care Cel Rău voia să Îl determine să pună altceva mai presus decât Tatăl şi iubirea de Tatăl, a denunţat “lucrătura” lui, i-a dat pe faţă lucrarea şi l-a pus la locul lui: “înapoia Mea”. Această constrângere topică înseamnă că unde este El, diavolul nu are ce ieşi în faţă; va fi mereu înapoia.

Potrivit mentalităţii populare, rostirea numelui diavolului: dracul, Satana, ar echivala cu o invocare a acestuia, de aceea formulele care înlocuiesc numele lui au exact rostul de a-l ţine departe, au un caracter apotropaic. Într-o astfel de mentalitate tabuizantă, interzicerea obiectului tabu este completată de interzicerea folosirii numelui acelui obiect.

Ne vom opri acum asupra sintagmelor ucigă-l toaca / crucea şi ducă-se pe pustii. Continue reading Mama lor de înjurături… (2)…