lumea adam(a)ică

Surpriza unei învăţătoare a fost mare când a văzut că, la indicaţia de muncă: “Desenaţi o găină sau un peşte”, copiii au desenat bucăţile de carne pe care le mănâncă din animal, nu animalul în sine.

Bun, nu chiar aşa de elaborat desenul, însă ideea este că, auzind cuvintele: “găină”, “peşte”, reprezentarea pe care copiii o aveau în minte era aceea de bucată de carne în farfurie sau în congelator, nu o imagine a animalului viu.

Găina se reducea la copane, ciocănele, piept file sau aşa cum apare în imagine, iar peştele nu era decât file, deci o formă mai mult sau mai puţin dreptunghiulară.

Mi-am amintit de această întâmplare recitindu-l pe Blaga, care face următoarea afirmaţie:

• Căderea fulgilor de nea o poţi numi ’scuturare de pene’ fără a face vreun efort mai remarcabil de imaginaţie.

Bineînţeles că mi s-a părut haios domnul Blaga! Pentru cei care nu ştiu nici măcar cum arată păsările cu pene, efortul de a asocia ninsoarea cu “scuturarea de pene” ar fi uriaş, chiar imposibil, câtă vreme nu au nicio reprezentare.

Efortul imaginativ este diferit orientat cu fiecare nouă generaţie, pentru că şi provocările sunt actualizate.

Dar voi: mai ştiţi desena o găină… un pui?