lumea adam(a)ică

Muzică şi diplomaţie. Acolo unde diplomaţia are zile grele, muzica poate face minuni. (?) Între Statele Unite şi Coreea de Nord, relaţiile nu sunt tocmai de bon ton. Dar, arta poate cel puţin “întredeschide” uşile închise…

Orchestra Filarmonicii din New York a concertat la Phenian, în Coreea de Nord, în 26 februarie 2008. Cu toate că evenimentul a fost în principal artistic – orchestra new-yorkeză răspunzând practic unei invitaţii, nimeni nu a contestat dimensiunea politică a evenimentului.

După cum afirma dirijorul orchestrei, Lorin Maazel, muzicienii care vin să cânte în societăţile închise “sunt întotdeauna primiţi cu dragoste, căci ei sunt ca o fereastră către lumea exterioară”. Iar în introducerea la poemul simfonic al lui Gershwin – Un american la Paris, dirijorul şi-a permis o vorbă de duh… că poate se va compune şi o replică acestui poem, intitulat “Americanii la Phenian”.

Sub două aspecte ne-a provocat evenimentul:

• de o parte: artisticul şi politicul continuă să fie în strânsă legătură. Bufonul regelui, compozitorul curţii, lingăii tiranului…

• de altă parte, repertoriul ales trebuia să fie unul cât de cât neutru… Şi Dvorak, şi Gershwin au trăit o parte a vieţii lor în Statele Unite, iar Wagner nu ar fi avut de ce să aprindă spiritele… Dar, cum ar fi fost Aleluia de Händel în program sau un Beethoven?

Ce părere aveţi?