Corali(gi)ei
ianuarie 5, 2008
până la capătul iubirii
cu liftul plutitor
şi cohen pe-aproape
luminile răsfrânte
pe bluzele alb-violete
în dansul fără semnalul cenzurat
de aerul rarefiat
în dansul lor de dincolo de
ţipetele nenăscuţilor
rotunde în plinul rotund
regele, da, regele -
parodia definitivă -
înfăşurat în (semi)bolta
cu stele căzătoare
incendiat în mijlocul pieţei
în liftul plutitor către capătul
iubirii alb-albastre
licoarea a fost înghiţită
dar vraja a rămas nerostită
în loc de chemarea la rugăciune
se-aude din vârful minaretului
melodia prieteniei
lui michael w. smith
numa` cine/i vrajit de melodia aia se agatza de elevatorul plutitor al prieteniei spre a merge in iubire pana la capat?
ma bucur ca exista pe lume semnul asta> (?):)
Oare de care semn te bucuri ca exista pe lume? Semnul intrebarii?
)
M-am mirat ca ai reactionat la acest poem, draga Calatorrule! Din punct de vedere evenimential, poemul are legatura cu Seminarul poetic Cuvinte la Schimb din 2003. Coralia avea vreo 3 poeme scrise, dar unul dintre ele a iesit pe primele 3 locuri in topul poemelor pe care l-am alcatuit atunci… Ce vremuri!
Daca ai ascultat ambele melodii, si “Dance me to the end of love”, si “I’ll be your friend for a life time”… atunci ai incadrat destul de bine muzical substanta lirica. In rest… (intre)teseri.
Și tu dăscălițo, ai câștigat dăruind cu atenție pe acei ce n-o cer, sau nu se așteaptă la ea! Unde este îngâmfarea criticului erudit: lipsește cu desăvârșire la tine! Un altfel de critic tu ești! Și ai face mai bine să ne mai spui d-ale tale în versuri!
Dancos, toti criticii eruditi sunt ingamfati? Poate eu nu sunt nici critic, nici erudit… Nici ingamfat(a)…
Cat despre poezie, eu scriu mai rar.I-am vazut eu pe unii care nu se pot opri din poezit… Aceia sunt haruiti. Fata de voi, sunt pitic(ot).
As fi vrut sa stiu ce-ai inteles tu din poemul acesta dantuit…
Este un poem semiermetic: am înțeles doar puțin, dar esențialul!
Modestia te prinde bine, te face să strălucești mai abitir decât un Cristea Enache!
Salutarile mele prietenei tale (am “deconspirat” sensul poeziei mai mult decât ai făcut-o tu?)
unii sunt hăruiţi,
alţii văruiţi, alţii hăcuiţi,
care cum poate
numa poezie sa stea
pe cer
Ionatane… poate că vreodată voi fi învrednicit să vă dau binețe: ție și prietenei mele!
Dancos, e bine daca ai prins esentialul, fiindca restul sunt doar figuri de stil. Nu pot sa nu-mi amintesc acum de frantuzescul “essence” care pune masinile in miscare.
Deci, esenta prieteniei ai prins-o, restul…
Iar cu binetea data noua… suna interesant! Ar fi bine sa ne bine-cuvantam fatza catre fatza!
Sa-ti dau un detaliu legat de poem, inainte sa inchei. Pe un fond de orga de lumini, iesi in fatza unul din multime. Pe acesta, ceilalti il considerara rege. Insa nu era decat o parodie a adevaratului rege. De aceea l-au incendiat. Iar noi, eu cu Coralia, asistam la scena…
Poate asa se mai dez-ermetizeaza atmosfera.
Cu prietenie,
A.Dama
Am sa-i transmit salutarile, Ionatane! Aici nu e grav cu “deconspirarea”, fiindca atmosfera e prietenoasa!
Si nu aruncam cu pietre dupa “deconspirare”. 
Am zambit cu un anumit gust, pe care nu il numesc. 
Tu esti dintre cei haruiti, fara doar si poate! Acum multumesc cu / pentru tine!
Amin.
Păi se mai dezermetizează ceva. Am fost pusă în încurcătură în faţa lui. Cel mai mult variaţia mare de imagini la aproape fiecare vers. A.Dama, să nu-mi spui că l-ai suflat aşa, într-o doară!
Camix, am zâmbiiiit citind întrebarea ta dacă l-am suflat aşa, într-o doară! Venirea pe lume a acestui poem a fost interesantă. Am încercat să imortalizăm scena trăită şi eu, şi Coralia. Poate nu l-am scris într-o doară, însă a fost într-o o(a)ră.
A fost scris pe hârtie, nu pe ecran. Asta sigur îmi amintesc. 
Iar cu privire la imagini… ai dreptate, nu am încercat neapărat o coerenţă… Ştii cum se mută un fascicol de lumină rând pe rând peste mai multe obiecte… Cam aşa a fost şi cu acest poem. Un fel de colaj de imagini peste care razbătea o rază de lumină.
Într-o oară, într-o o(a)ră, sigur. Ară cuvintele într-o mare doară, doară doară m-or doborî-ntr-o moară! De-asta îmi era mie; viteza ta de lucru mă lasă pe drum.
Hai, măi, nici chiar aşa! Uită-te tu la Pătrăţosu viteză, nu aici. Ar trebui să-l întrebăm în cât timp scria el un psalm.