2008 – De veghe pe prag
ianuarie 1, 2008Iată-ne pe prag de 2008! Câteva ghesuri mă “trezesc” la rostire. Ultima noapte din an, o vigilia, adică stare de veghe!… Revelionul nostru ne evocă etimologic franţuzescul réveiller = “a trezi”, “a aduce la viaţă”…
Prima vigilia: Îmbrăcarea straielor de sărbătoare. Momentele vegherii nu sunt cele soldăţeşti, se înţelege…
În sărbătoare, omul intră cu straie noi…
De regulă.
Dar straiele inimii?
Secunda vigilia: Timpul liturgic. Timp. Timp. Timp. Nu eternitate. Veghe şi rugă… înfrigurate. Nu ştiu ce se strigă, nici ce se cântă de la ferestre, de pe acoperişul caselor, de la catedre, din amvoane şi strane…
Eu mă fac musafirul Cuvântului pentru o cină réveillon-ică. Mi se serveşte motto-ul pentru 2008. Magnifique!
“Îmi ridic ochii spre munţi, de unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul“.
Ştiam pe de rost psalmul acesta de pe la 10 anişori. În schimb, acum are o semnificaţie nou-nouţă, ca pâinea caldă frântă de Preaiubit după o reţetă recent inventată, ca vinul turnat din belşug la vreme de veghe… pe prag… în paharele inimii.
Tertia vigilia: O lumină ireală, ţâşnită din combinaţia de roşu de cărămidă şi galben de lut. Un soi de incandescenţă la minus 8 grade, pe când drept-credincioşii ieşeau din catedrală…
Lumină mistică… vigilia(ntă).
În arrière-plan, nunţile de la Poarta Sărutului, flori, tort(uri), oficialităţi şi şampanie.
Quarta vigilia: Am îmbrăcat mantaua invizibilă. Dintr-o încurcătură de mantale: soldăţească, bisericească, gogoliană, jidovească?
Harrypotterească!…
Eu mă bucur că am avut împreună un fel de secunda vigilia, un timp şi cu liturgice, şi cu ludice, că am stat de veghe în prag; şi totuşi în casă. Deci în două locuri în acelaşi timp! Hmmm
Î-hî, secunda vigilia, dear! Mi-amintii de Ianus din cauza ta. Şi de liturgic şi ludic şi pe prag, şi pe maidan.
Ce corect gramatical încuviinţezi tu!
Camix, cum e chestiunea asta cu corectitudinea? Am scris corect “dear”?