lumea adam(a)ică

De la prietenii noştri, printre care se numără dear Bovanne, am primit o întrebare, la care el deja a răspuns, şi pe care le-o dăm mai departe lui Ionatan şi Adrian.

Unde-aş vrea să locuiesc?

6 variante de răspuns, câte-un colţ de stea fiecare:

1. În sărbătoare. Există un topos al sărbătorii. Hm. De-ar fi cu putinţă, acolo mi-aş face culcuş, baie, bucătărie, birou, terasă, (amfi)teatru, amvon. În eterna sărbătoare.

2. Într-un mugur de toiag cu posibilităţi de metamorfoză în fluier. Într-un mugur de fluier…

3. În duh şi adevăr. Ştiţi vreun loc mai aseptic?

4. Într-un cântec de lebădă. Semn audio-vizual. Signe du cygne.

5. În Paris, până mă satur! Încă n-am reuşit să mă satur de Paris. La un moment dat, cu atâtea greve, violenţe şi aglomeraţie, cu atâţia “străini”, m-aş sătura. Aş deveni xenofobă. Eu… străina… Şi m-aş sătura şi de apusurile roz-liliachii… din cauza poluării. Şi de atâta ploaie. La Paris plouă şi e cum nu e. Înveţi necum-ul. Şi tot ce se-ntâmplă are un incomensurabil grad de livresc. Cvartetul de corzi cu spectatori ad-hoc, printre cerşetorii lungiţi pe caldarâm, pe un fundal de Sorbonă “cu ochii deschişi”. Nici nu mai seamănă a tablou. E-o pagină de carte… Discurs autobiografic.

6. În Geneva, pe termen nelimitat! Greu de adunat în cuvinte raţiunile. Experienţe dense.

La Zidul Reformatorilor – o primăvară cu flori violete şi recital din texte de Calvin şi Luther: “Să nu ne mângâie oare gândul că moartea e chemarea acasă din exil, în patria noastră cerească?” (Calvin, citat aproximativ).

La Jet d’eau, recital de poezii de dragoste.

În Oraşul vechi, atmosferă nocturnă, ludică, goală şi florală.

La ONU, stranie senzaţie de acceptare, în contrast evident cu inacceptarea din alte locuri.

La Galerie Boyer-Labarre, o fărâmă d’art familial / familier. De la “Geneza” la “Apocalips”. “Narcis” şi “Moartea inocenţei”… “Fata Morgana” şi “Sărutul”.

În sărutul Domnului aş locui…