Cu inima-n dreapta

“Inima înţeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului la stânga lui.”

Aşa scrie în Eclesiastul 10,2, traducerea Cornilescu.

M-a bătut gândul că toţi oamenii sunt(em) nebuni. Aşa că am căutat alte traduceri:

- Septuaginta: “Inima înţeleptului este în dreapta sa, iar inima neghiobului – la stânga sa.”

- Versiunea sinodală: “Inima celui înţelept este la dreapta lui, iar inima celui nebun la stânga.”

- Valeriu Anania: “Înţeleptul îşi are inima de-a dreapta, iar nebunul îşi are inima de-a stânga.”

În nota explicativă din acestă ultimă versiune, citim: “Dreapta şi stânga simbolizează binele şi, respectiv, răul; direcţia bună sau rea.” (p. 864) Aşadar, înţeleptul îşi are inima de partea binelui, iar nebunul de partea răului.

În Septuaginta (4/1, p. 564), aflăm din nota de la subsolul paginii: “J.L. Crenshaw notează că, în Antichitatea israelită, mâna dreaptă conota puterea şi că, în general, partea dreaptă era aureolată de calităţi morale, de bunăvoinţă divină, ceea ce explică faptul că locul de onoare era la dreapta. Mâna stângă, dimpotrivă, simboliza prostia şi caracterul pervers. Poziţii similare sunt atestate în limba greacă inclusiv la nivel lingvistic (adjectivul care înseamnă „stâng” are sensuri negative; vide şi uzul clasic al lat. sinister).

Prin urmare, inima aflată în dreapta este de partea înţelepciunii, puterii, bunăvoinţei divine, iar inima aflată în stânga e de partea prostiei şi răului.

Interesant cum şi în limba franceză există adjective care îşi schimbă sensul în funcţie de poziţia pe care o au faţă de substantiv, respectiv dacă sunt situate în stânga sau în dreapta lui. Astfel, “un certain succès” = “un anumit succes”, iar “un succès certain” = “un succes cert, asigurat”. Cel mai pertinent exemplu aici ar fi al adjectivului “sacré”. Situat în faţa substantivului, respectiv în stânga, are o conotaţie diametral opusă: “un sacré jour” = “o zi afurisită”, pe când, situat în dreapta, “un jour sacré” = “o zi sfântă”.

În Septuaginta, e interesant şi următorul verset (3), în care se spune că inima neghiobului rămâne în urmă când acesta porneşte la drum. Ce înseamnă că inima îi rămâne în urmă? Poate merge fără inimă? Fără tragere de inimă (se) poate, aşa cum facem multe lucruri. Dar să îţi rămână inima în urmă? Nebunului “îi slăbesc mintea şi voinţa”, de aceea inima sa rămâne în urmă…

Unde ne e inima? La dreapta, la stânga?