L’éternelle rentrée şi Codul elevului

Îmi place că francezii spun la rentrée, când e vorba de reînceperea cursurilor toamna. Adică, reîntoarcerea. Un alt fel de “eternă reîntoarcere”. În loc de “l’éternel retour”, l’éternelle rentrée. Sigur, până la o vârstă, în istoria personală… Şi “eternizată” în istoria omenităţii.

Dacă e nou început, e loc de festiv, de eveniment… E (d)evenimenţial. M-a amuzat să găsesc două variante ale Codului elevului, una “profesorală” şi una “gimnazială”, pe care vi le fac cunoscute şi vouă în cele ce urmează. Alături de acestea, urările mele de binecuvântat succes tuturor celor care s-au reîntors pe băncile şcolii!

A. O variantă “profesorală”, luată de aici:

1. Elevul este o personalitate în devenire: eu îl respect.
2. Elevul este curios; eu discut cu el.
3. Elevul se minunează: eu îl conduc să caute frumosul.
4. Elevul vrea să-şi afirme personalitatea: eu îl ajut să se cunoască.
5. Elevul îşi caută un model: eu îi ofer un exemplu.
6. Elevul îşi descoperă corpul: eu îi arăt că sănătatea este o forţă.
7. Elevul se îndoieşte de el: eu apreciez ceea ce face.
8. Elevul vrea să fie independent: îl invit să fie responsabil.
9. Elevul nu se cunoaşte decât pe sine: eu îl învăt şi altele.
10.Elevul are nevoie de un ideal: îl ajut să dea un sens vieţii sale.

B. O variantă “gimnazială”, adaptată după cea de aici:

1. Are întotdeauna dreptate, chiar dacă nu i se dă.
2. Nu copiază niciodată. Consultă.
3. Nu chiuleşte. Este solicitat în alte părţi
4. Nu rămâne corigent. Este lăsat corigent.
5. Nu înjură. Se descarcă.
6. Nu citeşte reviste în timpul orelor. Se informează.
7. Nu distruge şcoala. O decorează.
8. Nu aruncă cu cretă. Studiază legea gravitaţiei.
9. Nu insultă profesorii. Le aminteşte ce sunt.
10. Nu râde în ore. E fericit.