lumea adam(a)ică

Într-un comentariu la un articol, se spune aşa:

“D-le Claudiu,

în Tradiţia ortodoxă, noi sfinţim animalele din curte, corăbiile, steagul de luptă, casele, grajdurile, strugurii, prinoasele de pâine, colivele, cât şi orice locaş al omului.

Dacă sfinţim un magazin sau un bar, nu îl sfinţim pentru că acolo trebuie să se bea sau să nu se bea, ci pentru că omul vrea să se simtă cu Dumnezeu şi binecuvântat în viaţa lui.

Însă noi nu sfinţim numai obiectele din oraş sau din sat şi casele, ci şi câmpurile, munţii, cimitirele, orice loc unde vrem să ne bucurăm de Dumnezeu.

În practica vieţii ortodoxe, orice lucru din casă e sfinţit de către preot la sfinţirea casei, fiind stropit cu Sfântă Agheasmă, adică cu apă plină de Duhul Sfânt.

Cererea dv. de a fi unele lucruri sau locuri care nu trebuie sfinţite vine dintr-o mentalitate străină Bisericii Ortodoxe, unde totul se vrea sfinţit şi plin de harul lui Dumnezeu.”

Iată şi un articol care are legătură cu comentariul de mai sus:

“Rusia a prezentat zilele trecute un sistem anti-aerian care face parte din noua generatie a armelor anti-racheta care vor dota armata federala. Televiziunile au oferit informatii amanuntie despre sistemul S-400, o versiune modernizata a unui model sovietic anti-racheta.

S-400 poate distruge tinte care se deplaseaza chiar si cu 5 kilometri pe secunda, inclusiv avioane militare cat si rachete balistice cu raza medie de actiune. Pentru inceput, acest sistem va avea misiunea de a proteja imprejurimile Moscovei si centrul Rusiei. “Eficienta acestui sistem este data de capaciteatea de anihilare a rachetelor balistice si a tintelor aerodinamice”, a declarat presei Vadim Volkovitsky, din partea Departamentului apararii anti-aeriene.

Televizunile au prezentat si slujba de sfintire oficiata de un preot ortodox, in cadrul unei ceremonii oficiale de prezentare care a avut loc in localitatea Elekrostal. (R.S. – Novopress Romania)”

***

Astfel de gesturi de consacrare ne dau de gândit.

Dacă suntem în casă, sfinţim fiecare lucru. (La prima defecţiune a unui lucru, ne ia gura pe dinainte cu imprecaţii, dar…)

Dacă mergem la munte, sfinţim muntele, ca să ne bucurăm de Dumnezeu.

Sfinţim steagul de luptă, sfinţim armele, ca să ne bucurăm… tot de Dumnezeu??? De răul făcut duşmanilor?

Care… poate… la rândul lor, şi-au sfinţit şi steagurile, şi rachetele…

Are sfinţirea limite?