lumea adam(a)ică

Într-o gară dintr-un orăşel, un bătrânel vindea clopoţei. Erau meşteşugiţi chiar de el. Un domn se apropie să cumpere unul. Surpriza vine când bătrânelul îi spune răspicat că nu ia bani, că vrea să îi dăruiască unul, şi alege chiar el obiectul cu pricina. O dată pe an, îşi făcuse obiceiul să dăruiască un clopoţel cuiva, şi nu orice clopoţel, ci exact acela la care ţinea cel mai mult.

- Îi pentru cel ce jine (vine) pe cale! explică bătrânelul.

Bărbatul, complet uluit, primeşte darul. Puţină cale amestecată cu mult cer. Aşa arată clopoţelul pe care îl va păstra de-acum ca pe-un obiect sacru.

Continue reading Clopoţei……