lumea adam(a)ică

Pe când se îngâna seara cu noaptea adâncă, Ana se întorcea spre casă, păşind agale pe străzile unui oraş mare.

Megadecibelii erau pe măsura megafurnicarului urban.

Ca să facă abstracţie de zgomotul străzii, de mişunarea oamenilor pe trotuare, ea se uită către cer şi se opri o clipă căutând stelele.

Sute de lumini cocoţate pe stâlpii de iluminat o întâmpinară şi o împiedicară să cuprindă măcar o fâşie de cer.

Apoi s-a întâmplat ceva neaşteptat. Şirul de lumini galbene de pe stâlpii de iluminat s-a întrerupt brusc. Unul dintre neoane avea lumina violetă.

Oraşul devenise liliachiu. Şi din lumina violetă îi zâmbea Dumnezeu.