lumea adam(a)ică

Acest post se datorează consternării pricinuite de postul Mioriţă laie, laie bucălaie…. Iată un citat din acest post: “Mioriţa este la fel de greu de priceput pentru o minte întinsă pe Scripturi, ca şi altă mare gogonată, altă mîndrie a neamului, balada Meşterului Manole, meşter care-şi îngroapă nevasta gravidă. Altă dată despre asta, că ajunge o monstruozitate o dată!”

Pur şi simplu e o privire reducţionistă şi cât se poate de “politică”. Faptul că românii sunt balcanici au afirmat-o şi alţii, şi cu suficiente argumente. De ce trebuie să desfiinţăm literatura? Ca să demonstrăm ce? Că e imorală? Şi în viaţă avem exemple suficiente de imoralitate şi alegem să nu facem ca persoanele care trăiesc imoral. Avem distanţa discernământului. Literatura are o funcţie formativă. Ca să ne apropiem de operele literare, avem la dispoziţie un instrumentar şi aşa ne vom apropia de ele. Altfel încurcăm borcanele. Aşa cum în Scripturi găsim numeroase exemple de imoralitate şi nu le urmăm, tot aşa, în literatură există suficiente contraexemple, faţă de care vom păstra distanţa discernământului.

Continue reading Mioriţa şi Meşterul Manole au nevoie de o altfel de lectură…