Dezăstrel şi catastrofiţă :)…
august 6, 2007Cineva se întreba, retoric, dacă substantivele dezastru şi catastrofă au diminutive, propunând “dezăstrucel” şi “catastrofel”.
Fiind, prin definiţie, “nenorocire mare”, dezastrul nu poate fi “micit”. Doar “miticit” (de la celebrul nostru caragialian Mitică).
Eu aş alege, abramburistic, “dezăstrel”, ca să rimeze mai bine cu “catastrofel”. Dezastrul poate fi “adevărat” sau… “neadevărat”??? 
Un adevărat dezastru.
Dacă “elipsăm” o literă, ne rămâne: de astru cu pluralul de astre. 
Nici catastrofă nu are diminutiv. Eventual catastrofiţă, că rimează cu “garofiţă”. Dar şi cu… oops! “scrofiţă”, vorba lui Marin Sorescu.
Dezastrul şi Catastrofa formează o pereche: la singular sunt el şi ea 
, doar la plural se “neutralizează”. 
Să rămână atunci dezăstrel şi catastrofiţă!
draga adamaica, am vrut să fiu politicos faţă de doamne, political corectness asta ne mănîncă, cum să fi spus catastrofiţă sau alfel? că iese urît de tot…
Dezăstrucel este înrudit cu dezăstruc, care este verişorul lui mai mare, catastrofel este verişor de-al doilea, prin alianţă, dar este şi frate cu cumnatu’ lui Nenorocel, şi fin de botez a lu’ coana Tragedica, a care-l ţine pe unchiu Calamitică.
Pătrăţosule, apreciez grija-ţi pentru adame. Vezi ce colţuros sună? Cu atâtea africate!
Eu sunt o adamă, numai ca nu era liberă adresa “adama.wordpress”, de aceea am ales “adamaica”, pentru că lumea mea e puţintel diferită de cea adamică. E… adamaică.
Revenind la “catastrofiţă”, tot cu “fiţe” rămâne. Asta e! Arborele ăsta genealogic-dezastruos e haios.
Mulţumesc!
Da, o problema presanta.
Nu schimbăm noi gramatica, dar măcar să ne dăm cu părerea, nu?
Se poate şi Dezăstriţă şi Catastrofel. Aşa rimează cu păstoriţă şi menestrel.
Crezi ca numai lucrurile presante trebuie să umple blogurile?
Hai să mai găsim rubedenii de-ale dezastrului. Cine ce mai propune?