lumea adam(a)ică

Cineva se întreba, retoric, dacă substantivele dezastru şi catastrofă au diminutive, propunând “dezăstrucel” şi “catastrofel”.

Fiind, prin definiţie, “nenorocire mare”, dezastrul nu poate fi “micit”. Doar “miticit” (de la celebrul nostru caragialian Mitică).

Eu aş alege, abramburistic, “dezăstrel”, ca să rimeze mai bine cu “catastrofel”. Dezastrul poate fi “adevărat” sau… “neadevărat”??? Un adevărat dezastru.

Dacă “elipsăm” o literă, ne rămâne: de astru cu pluralul de astre.

Nici catastrofă nu are diminutiv. Eventual catastrofiţă, că rimează cu “garofiţă”. Dar şi cu… oops! “scrofiţă”, vorba lui Marin Sorescu.

Dezastrul şi Catastrofa formează o pereche: la singular sunt el şi ea , doar la plural se “neutralizează”.

Să rămână atunci dezăstrel şi catastrofiţă!